vino iar copilarie

Am ascultat astazi melodia asta

si mi s-a facut dor de copilarie.
Eu am fost un copil cuminte, nebunia mea a venit dupa.
Eram mica, slabuta si cu parul carliontat (si blond, in ciuda culorii care a capatat-o mai tarziu). De fapt am si pus pe blog doua poze in care sunt si eu cu buclele mele crete si ochii mari si curiosi.
Cand ma concentram imi tineam limba scoasa, intre buze. Am vazut ca si Mara face la fel. E... seamana si cu mine putin.
Cand eram copila eram mereu pe ulite la mamaia la sat, nu stateam deloc acasa, mereu mi se parea mai frumos la vecini: sa fac treaba la ei, sa mananc, sa ma joc. Asta nu mi-a trecut nici acum, dovada ca sunt mereu pe drumuri.
Eram bleaga si usor de pacalit. Cat s-a mai distrat soramea pe seama mea... Tataia ma punea sa alerg pe camp sa pun mana pe curcubeu dupa ce ploua iar eu alergam.
Nu am multe amintiri de cand eram foarte mica si imi pare rau. Imi aduc aminte de casa de la Dorohoi care nici acum nu e cu mult schimbata, doar ca usa de la odaie acum nu mai e incuiata. Imi aduc aminte ca odata m-au adus ai mei de la Tulcea si am fugit direct pe miriste peste deal ca tataia era plecat cu oile si nu mai aveam rabdare pana la 12 cand le aducea sa le mulga de pranz.
Imi mai aduc aminte ca odata au venit ai mei de la Tulcea si eu eram bagata pana la urechi in hambarul cu pleava si nu puteam iesi dde acolo. Imi aduc aminte cand a venit la mine in vizita Lusu cu bunicii lui si am stat pe dealul din fata casei jumatate de zi sa astept sa vad masina sus pe drum. Iar cand am vazut-o am alergat in intampinarea ei.
Imi aduc aminte cand mergeau baietii lu'Scripcaru dupa buruian si ma plimbau si pe mine cu caruciorul pana la Zamfirache si inapoi.
Imi aduc aminte ca nu imi placea sa ma lase singura cu oile pe camp ca trebuia sa alerg dupa o oaie nebuna care mereu imi facea probleme. Imi aduc aminte de oaia alba si oarba care o avea tataia si care mereu ramanea ultima la muls si trebuia sa o alerg tot ocolul ca sa intre in strunga.
Imi aduc aminte cand am plecat cu Marius la magazin si ne-a furat unu din sat banii. Si cand se suparasera toti baietii de la mine de la gradinita pe mine si m-au urmarit pana acasa sa ma bata.
O sa imi aduc aminte mereu ca nu stiam sa citesc ceasul. Orele le numaram dupa trenurile ce treceau pe la Broscauti. Dupa trenul de pranz trebuia sa se intoarca tataia cu oile acasa si sa ma duc la masa. Seara, dupa ce trecea trenul de Iasi, trebuia sa ma duc a aduc vacile si sa dau oile la strunga.
Mai imi aduc aminte vag iernile cand eram suparata ca zapada era mai mare ca mine si nu prea puteam sa ies din casa. Ca ma speriam de sarbatori de mascatii care veneau cu ursul, capra si calusarii.
Si imi aduc aminte de tataia, de serile cand statea pe scaunul de langa ussa din colt si eu il pieptanam inainte de somn (tataia avea inceput de chelie destul de generos, dar in fiecare seara nu scapa de pieptanul meu). Si imi aduc aminte cand uneori duminica ma lua cu el in oras cand se ducea la barbierit.
Singura emisiune la care ma uitam la televizor era Di cai si (Tezaur folcloric, dar asa ii ziceam eu) si singura poezie care o stiam erau de fapt 3 versuri: "Am baloane colorate/ Le vand ieftin daca vrei/ Trei baloane la 5 lei".
Ce frumos e sa fii copil...