mandra

Mereu cand m-am gandit la prietenii mei sau oamenii dragi din viata mea, am incercat sa ii grupez pe categorii. Si peste categoriile astea, a existat una mai aparte care s-a numit ”alex si dan”. Pentru ca pe Alex am avut norocul sa-l am aproape si fizic, s-a transferat cumva si in categoria bucuresti, sau facultate, sau etc. Dar Dan era mereu acolo, undeva. E misto sa stii ca exista undeva un om cu care ai bea oricand cu placere o bere, cu care poti povesti toate tampeniile fara sa te plictiseasca, sa razi de lumea din jur ce nu intelege tampeniile debitate.
Azi l-am revazut pe Dan si am fost asa de mandra ca imi e prieten... l-am regasit asa cum imi aduceam aminte, poate mai stresat, dar trece el si peste asta. Maine o sa fiu si mai mandra vazandu-l cu casca in cap (stim noi care casca si de ce). Mi-a inseninat ziua si sederea la Cluj de pana acum. Unde mai pui ca pentru prima data, astazi, dupa ce am iesit din cafenea, a iesit si soarele, la propriu. A mai plouat azi putin, si atunci cu soare. Deci e frumos la Cluj. Si l-am reintalnit si pe Raul. Ce pacat ca oamenii astia sunt asa de departe de viata mea din capitala murdara....
Am sperat zilele astea sa scriu si despre filmele vazute, dar pur si simplu nu am nici o pornire in acest sens. Pot doar sa zic ca am vazut scula lu dragos bucur in boogie. Si m-a si amuzat filmul.
Ma pregatesc acum sa plec in oras. Revin