Tic, tac

Mi se aduna in minte toate lucrurile pe care nu ti le-am spus.
Pe care ar fi trebuit sa le spun. Sau sa le fac.
O gramada mare de ganduri si gesturi care nu se aflau pe nici o lista, nu faceau parte din nici un plan.
Daca urasc ceva cu adevarat, este gestul de a ti se taia din aripi. Zbang, zbang!
Vrei tu sa fii vesela? Ete na, lumea e trista, crezi tu ca poti schimba ceva?
Vrei sa fii fericita? Asta e un vis, domnisoara, revio-ti!
Crezi ca poti schimba oamenii in mai bine? Nu, nu ai sa schimbi. Or sa se inraiasca. Si ai sa ti-o iei tot tu.
Crezi ca daca oferi ceva, primesti in loc? Mare greseala, maaare!
Crezi ca in viata lucrurile se compenseaza? Ete na, viseaza in continuare!
Crezi ca daca te porti frumos cu cineva o sa se poarte la fel cu tine? Nu, gresit!
Ai asteptari?
Bai Monica, esti cam proasta in ultimul timp, ma dezamagesti.
Din gesturile care vroiam sa le fac imi pare rau pentru sutul in c...e (prietenii stiu de ce). Uite ca am vorbit si urat! sa scot literele dintre c si e? Da, mai bine le scot.
Nu am crezut niciodata ca eu pot sa cersesc atat de asiduu. Si uite-ma acum aici, facand asta fara un motiv exact in spate. Daca aveam unul nu aveam curaj sa fac asta. Cred...
Dar stii ce Monica? Esti cam naiva! Da-ti tu doua palme inainte sa regreti suturi neadministrate in zone sensibile.
Moni draga... meriti ceva mai bun! Si stii de ce? Pentru ca (pe langa miile de defecte si toate caracteristicile care nu o sa se inscrie niciodata in tipar) ai ceva in plus! Se cheama suflet, si putini sunt cei suficienti de inteligenti sa-l vada, sa-l aprecieze si sa-l pastreze. Ca nu il dai pe gratis nimanui, si tu stii asta. Nici o cina nu e pe gratis. Mai Moni, tu stii ca n-ai putea sa faci niciodata rau decat incercand sa faci prea mult bine. Si nu e vina ta atunci.
Monica, trezeste-te!
E greu... ma doare. Ca nu o regasesc nici pe Monica nici pe Moni. Nu mai sunt la fel...