Prietena mea Cateluta

Dupa weekendul asta pana si eu ma astept de la mine sa scriu altceva pe blog.
Cum unul din sporturile pe care le practic de curand este ascunsul dupa deget, am sa ma abtin pentru moment.
Si pentu ca imi tot vine in minte o poveste pe care am citit-o cand eram mica.
Cred ca am citit-o de mai multe ori, nu-mi aduc aminte cine a scris-o sau cum se chema (era ceva cu niste pere) dar stiu ca era intr-o carte cu mai multe povesti pe care probabil ca o mai am pe undeva pe acasa si ca avea un desen.
Povestea era cam asa...
Doi copii, un baietel si o fetita, vecini in sta. Paranteza: (mereu mi-am imaginat satul asta din poveste ca strada pe care au locuit bunicii mei si unde am crescut).
Baietelul, mai mare decat fetita cu vreo 2-3 ani. El a intrat la scoala, dar in fiecare dimineata trecea si o ducea de manuta pe cea mica la gradinita. Cand a intrat si ea la scoala, el o apara in curtea scolii de copii mai mari si tot asa.
Fetita era inebunita dupa pere si in fiecare an se duceau sa culeaga pere.
Povestea se termina undeva in clasa a VII-a (fetita) cand el s-a dus sa ii duca pere pentru ca venise sezonul. Iar ea nici nu l-a bagat in seama. In vizita la ea era verisorul mai mare care avea motocicleta. El a ramas ca prostu in drum cu cosul de pere iar ea a plecat sa se plimbe cu motocicleta.
Va dati seama probabil ca era mai frumos povestit in carte dar atat mai retin eu.
Cand ma duc acasa o sa caut cartea.