Sunt doar speriata poate

Cand am intrat la facultate nu aveam nici 19 ani impliniti. Am venit in Bucuresti cu un rucsac mare in spate si 100 de dolari in buzunar, cu care trebuia sa imi cumpar un loc intr-un camin. Am stat vreo saptamana la cleo si-mi doream foarte tare un loc al meu, mai ales ca mai erau cam 3 zile pana sa inceapa anul.
Am simtit atunci pentru prima data sentimentul de a fi singur si neajutorat. Imi aduc aminte ca m-am asezat pe o banca in fata la Leu si am inceput sa plang in disperarea mea de a nu-mi gasi unde sa stau. Eram singura, asa cum m-a lasat de fiecare data tatal meu. Cica sa ma descurc.
S-a asezat o fata langa mine, o necunoscuta. Si am inceput sa ii povestesc ei ca nu am unde sa stau, ca nu am bani sa stau cu chirie, ca trebuie sa-mi gasesc un loc in camin, etc etc. Acum realizez cat de patetica si speriata eram. Pentru prima data. Lasasem tot ce iubeam la Tulcea, il lasasem pe el acolo, renuntasem sa mai lupt, imi lasasem prietenii plecati la Constanta si fugisem singura de nebuna in Bucuresti.
In seara asta am plecat de la munca, m-am suit in metrou, am schimbat la Victoriei ca deobicei si-am coborat la Brancoveanu. Doar ca in loc sa merg spre casa m-am dus in parc. Am cautat cea mai retrasa banca, mi-am scos cartea si m-am ascuns. Doar ca nu s-a asezat nimeni pe banca langa mine.
Acum toti veti intreba de ce? Nu stiu. Degeaba, detergent, deget, deplin, dedesupt, deranjat, demisionat, deplin, despartire, depresie...