Eu vreau ca ei

Am niste zile ingrozitoare la munca, si asta pentru ca trebuie sa iau niste decizii destul de importante pentru mine. Iar eu nu sunt in stare sa iau decizii de alea de le numesc unii "fa ce e mai bine pentru tine". Nu frate, eu nu pot. Eu iau usor decizii pe moment, pe mine nu trebuie sa ma lasi sa ma gandesc ca incep sa complic lucrurile. Eu gandesc bine instantaneu, nu deliberat.
Pe de alta parte in seara asta am avut o mare bucurie, doi dragi foarte dragi foarte dragi prieteni mi-au zis ca se casatoresc. Stiam oricum ca asta se va intampla la un moment dat, dar imi venea sa sar in fata tastaturii, mai bine ca mi-au zis pe mess. Daca eram langa ei sa le ved si fetele alea scumpe cand imi ziceau cred ca nu isi mai reparau membrele si coastele rupte pana la nunta. Dar ma duc miercuri sa ii pupacesc pana ii albesc pe amandoi. Deci, de 3 ori ura pentru familia Pompilicescu!!! (stati linistiti, voi ncunoscatori ai acestor minuni ale naturii, nu ii cheama pe nici unu asa).
Deci una peste alta, imi plac tare mult oamenii fericiti mai ales asa cand vine din sentimente de alea pure si frumoase, de parca azi s-ar fi indragostit desi se stiu de ani. Vorbeam azi cu un prieten si imi arata poze cu iubita lui. Imi zicea ca se indragosteste in fiecare zi mai mult de un an si ceva incoace. Da mai, uite asa e!
Daca o sa ma indragostesc vreodata, asa trebuie si eu sa fac. Nu imi plac chestiile alea lucide, cu multe compromisuri si comoditate, cu lasa ca e bine, ne-am obisnuit, etc... Nu! Punct. Eu vreau ca ei.