Cat de ciudat este sa iti doresti ceva, sau sa crezi ca iti doresti si apoi sa obtii. De e xemplu... imi tot zic de ceva vreme ca vreau si trebuie sa-mi schimb serviciul. Iar cand apare cate ceva ma entuziasmez. Si cand devine palpabil... ma cam sperii. Nu stiu ce vreau de la mine, nu stiu daca vreau sa plec, daca o sa-mi placa ce o sa fac, daca o sa fiu capabila. Mi-e frica de noi colegi, nou colectiv, ma gandesc la cei dragi de aici.
Cu alte cuvinte, ma las convinsa sa ram desi poate pentru mine cel mai bine ar fi sa plec. Nu, nu vreau sa ies la pensie de la "Sapte Zile si Nopti" cum mi-a zis azi Dini. Dar pe de alta parte nici nu stiu daca vreau sa plec.
Daca ma intrebi, normal, zic da, am si zis-o de multe ori. Dar cand gasesc ceva, cand oamenii ma vor si zic hai si chiar trebuie sa trec la fapte... e mai greu.
Sau. Am spus de multe ori ca vreau pe cineva. Cineva altfel decat complicatiile din trecut. Vreau o relatie simpla, care sa se deruleze intr-un mod normal. Si de fiecare data cand am gasit un om normal cu care as fi putut merge mai departe... m-am razgandit. Am fugit, sau ceva de genu. Am ales chestiile complicate si fara stabilitate.
Cu alte cuvinte, ca sa nu mai dau exemple, e mult mai usor si frumos sa ai un vis. Mai greu e sa faci ceva cu el.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu