iubirea mea se cere traita pe indelete

Si daca ai privit in ochii mei si n-ai inteles nimic...
Si daca mi-ai mangaiat mana si tamplele si tot n-ai inteles nimic...
Trebuia doar sa-mi asculti respiratia si inima cum bate, sa vezi zambetul din coltul gurii si sclipirea din privire...
Nici macar nu vreau sa folosesc cuvinte frumoase, nu trebuie sa-mi crezi vorbele si nici sa-mi intelegi cuvintele. Stiu ca o am in privire, stiu ca mai stiu uneori sa zambest si stiu ca stiu sa simt.
Iubirea care ti-o propun eu nu are nimic vijelios. Se cere traita clipa cu clipa pana la infinit. E o iubire de care trebuie sa te bucuri, care sa-ti lumineze existenta.
Dar pentru asta trebuie sa intelegi. Ca o strangere de mana inseamna atat de mult si ca atunci cand privesc de multe ori nu te vad pe tine, ci incerc sa vad in tine, sa rascolesc si sa inteleg, sa stiu care e reteta ce-ti va aduce fericirea. Am impresia ca oamenii nu mai acorda valoarea cuvenita strangerii de mana sau privirii directe, sau unei imbratisari...
Suntem atat de diferiti si asta e atat de bine... si-as renunta la o parte din universul meu pentru al tau... dar n-ai sa accepti asta si n-ai renunta la universul tau pentru mine si-mi dau seama ca simt suficient incat sa nu vreau asta.
Apleaca-ti buzele si saruta-mi fruntea. Nu te grabi, e timp suficient. Priveste-ma indelung si nu-mi spune nimica. As vrea sa intelegi si sa simti cum simt si eu.
Iubirea pe care ti-o propun nu e haotica. Nu are un viitor si nici un trecut.
Nu are pretentii si nici fapte. E o iubire ce se traieste incet, fara graba, mereu... si se simte in val de mare si nisip, in creierul muntilor si in miros de brad. Iubirea mea se bucura de toate acele lucruri mici pe care le numim insignifiante. Se bucura de un balon de sapun si de un zmeu colorat, de o soapta trecatoare, de ochii unui copil, de zambetul unei batrane, de mirosul sarat al marii si aerul tare al muntelui, de tipatul pescarusilor si bataia din aripi, de stropii de ploaie, razele de soare ce uneori iti mangaie tampla si de curcubeu...
Si daca n-ar trebui sa simt asa, tot n-am cum sa ma opresc. Si daca nu esti tu, tot n-am cum sa ma opresc.
Stiu cat de fericit ai putea fi... doar daca ai incerca atunci cand privesti in ochii mei sa vezi...
Nu vreau sa te sperii si nu vreau sa pleci. Nu vreau sa mai fii imbufnat sperand ca asa am sa plec. N-am sa o fac. Si daca ai sa ma gonesti, nici n-ai sa-ti dai seama ca am luat ceva din tine. Intr-o zi are sa-ti lipseasca. Doar vei intoarce capul si vei simti ca sunt in jurul tau, desi nu ma vezi. Si acum sunt, trebuie sa simti.
Te imbratisez prin spate, iti mangai mana dreapta si obrazul stang. Simti?