azi nu!

... si daca inca mai caut raspunsuri la intrebari pe care evit sa mi le pun, m-am trezit brusc dintr-un vis care-mi explica multe.
N-am sa-l povestesc, fiind mult prea dureros.
Pot sa zic doar ca de 11 ani jumatate imi lipseste enorm, ca simt in fiecare zi nevoia de a fi stransa in brate in acel fel, ca de tot atata timp caut aceasta caldura in jurul meu si ma agat de fiecare om care stie ce inseamna o imbratisare, ca ma leg de persoanele calde tocmai in cautarea acestei calduri care imi lipseste enorm.
Am senzatia si tot mai des gandul ca viata mea ar fi fost altfel daca nu ar fi disparut din viata mea. Poate nu mi-as fi facut de cap asa cum am trait, poate nu as fi fost atat de libera. Dar stiu ca nu as fi fost atat de singura, stiu ca as fi avut siguranta ca exista cineva caruia ii pasa mereu de mine, se gandeste in fiecare moment la mine, da totul pentru mine fara sa ceara nimic in schimb, se bucura si plange de fericire cand reusesc, sufera cand imi e greu.
Mi-e dor, mi-e foarte dor, imi lipsesti, ma doare, n-am sa inteleg niciodata de ce a fost sa fie asa, cine a zis ca timpul ingroapa multe nu stie, mi-e dor si mi-e ciuda ca am nevoie de vise ca sa imi aminteasca asta.