in lucruri simple...

Si-mi dau seama abia acum cat de simple sunt uneori lucrurile si cum tindem noi sa le complicam cu gandirea. Gandirea este uneori atat de inutila incat imi vine acum sa ma bat cu toti aia care sustin ideile legate de ratiune, de inteligenta si planificare.
Nu, este vorba de instinct. Si daca vreti intelgenta, este vorba de inteligenta emotionala. Cel mai mult te bucuri cand faci ceva negandit si analizat si rupt in patru. Sa faci lucrurile pentru ca ti le doresti, nu pentru ca asa e bine sau pentru ca asa e normal, sau e cel mai simplu, sau te scapa de saracie, sau de singuratate, sau de teama zilei de maine, sau de frica.
Mi-e frica sa MAI fac lucruri negandite, dar imi amintesc acum ca aceste lucruri imi dadeau mie fericirea care imi lipseste acum. Nu vreau sa mai analizez si sa ma gandesc. Nu cand este vorba de sentimente. Analiza si gandirea si ratiunea si despicatul firului in patru este pentru atunci cand ma voi duce la banca sa imi fac un credit. Sau cand imi aleg o casa. Dar nu cand simt.
Joci uneori totul pe o carte si nu te gandesti la cei din jur. Suna crunt si dureros si marsav si parsiv. Suna in toate felurile urate, sa calci pe cadavre, sa intorci spatele, sa fii egoist. Dar daca asta este ceea ce iti dicteaza sufletul si iti lasi ratiunea pe tacute, este adevarul. Esti tu si faci ce vrei. Sunt eu si fac pentru prima data in viata ceva. Si este prima data cand nu voi avea nici un regret si e normal sa fie asa pentru ca pentru prima data fac ceva pentru mine. Nedrept? ti se pare... Sunt doar eu.
Azi ma gandeam in masina, speriata fiind de trafic si accidente cum ar fi pur si simplu sa intram sub camionul din fata. Si primul gand venit in minte mi-a fost: a fost un weekend atat de frumos incat sa-mi doresc sa mai urmeze multe asemenea. Si viata mea a devenit mai frumoasa. dintr-o data.
Mi-esti drag, si ce simt este un amestec de incantare, frica si regret. Ma mai uit peste umar in urma. Mai lacrimez uneori. Daca as avea voie poate chiar as incerca sa zambesc. Dar iubesc oamenii si nu ma puteti acuza niciodata ca iubesc sa traiesc si ca o data in viata indraznesc sa ma gandesc la ce vreau eu.
Nu vreau sa-ti complic viata si e singurul lucru care ma opreste sa nu strig. Nu am sa o fac si nu imi pasa nimic din ce se va intampla. Nici macar nu exista un "in rau sau in bine". De fapt nici nu exista ceva.
Dar eu simt ca traiesc. Si am sa iti multumesc pentru asta si am sa iti zambesc indiferent daca nu imi va veni mereu sa fac asta pentru ca traiesc si pentru ca uneori e liniste. Si sunt tepi de brad si miros de de copaci si iarba.
Si vreau sa am voie sa fiu nebuna si sa nu fiu rationala si sa traiesc, sa iubesc si sa zbor si sa nu imi pese.
Si imi place sa sar si sa tip si sa dansez si sa cant desi poate nu as avea voie sau dreptul sa fac asta.
Dar stit ce? Nu imi pasa!