nu vreti sa citit asta

Am nevoie doar de un bobarnac sa izbucnesc. Unul singur si... booooom!!!
M-am saturat, asa de tare m-am saturat sa va bateti joc de mine incat imi vine sa turbez si sa urlu si sa lovesc si sa va strig "dracu sa va ia" si sa nu mai traiesc intre oameni, trebuia sa ma fac medic veterinar.
Nu e vina mea, chiar nu as fi vrut sa fiu asa, chiar nu imi doresc sa fi ajuns aici.
Voi chiar credeti ca mie mi-e usor?
M-am saturat! M-am saturat sa fiu tratata ca ultimul om, m-am saturat sa va uitati la mine ca la o ciudatenie a naturii doar pentru ca sunt altfel decat voi.
Credeti ca eu nu as fi vrut sa fie altfel? Credeti ca eu nu imi doresc sa pot fi umarul tuturor? Credeti ca eu nu imi doresc sa va pot ajuta, sa va pot asculta, sa va pot sfatui asa cum am facut-o pana acum? Credeti ca mie nu mi-ar placea sa fiu vesela si iubitoare si frumoasa si ambitioasa si puternica asa cum ma iubiti voi?
Ba da, vreau, mi-as dori! Dar nu pot!
Uite, acum imi e greu, acum am nevoie eu de oameni, acum eu am nevoie sa ma sprijiniti, sa imi spuneti ca va fi bine, sa cautati voi solutii pentru mine, sa ma ajutati sa ies din rahat, nu mai pot, nu mai rezist, am nevoie de oameni, acum chiar am nevoie sa simt ca macar cuiva ii pasa.
Nu, m-am saturat sa fiu carpa de sters picioarele, m-am saturat sa fiu bibeloul de portelan care de indata ce nu mai e la moda e aruncat intr-o cutie si uitat.
Chiar credeti ca n-as fi vrut sa fie altfel?
Chiar credeti ca nu mi-ar fi placut sa fiu linistita si stabila si bogata si fericita si iubita? Sa nu mai imi pun probleme legate de casa, servici, singuratate si nebunie? Da, si eu imi doresc, si eu as fi vrut sa fie altfel.
Si nu, nu mi-am dorit nici o clipa sa te aleg tocmai pe tine, pentru ca si asta e problema mea acum. Dar faptul ca stii ca eu sunt deja pierduta nu-ti da dreptul sa iti bati joc de bine, sa faci din mine un om mic cand stii ca ma doare, sa imi arunci in fata judecati cand stii ca ma fac sa sufar.
Iar, voi, "prieteni", unde sunteti acum? Acum cand ar fi trebuit sa stiti ca mai mult ca oricand am nevoie de voi, ca acum nu pot fi singura, ca am nevoie de sprijin, de cuvinte de incurajare, de imbratisari si strangeri de mana. Am nevoie de oameni si am ajuns sa cersesc asta si nimeni sa nu ma bage in seama.
O sa ziceti ca exagerez, stiu asta. Dar va rog, va implor daca vreti, credeti-ma! Este prima oara de cand ma stiu cand intr-o saptamana imi plang de mila a 3-a oara, urlu in perna si plang inchisa in universul meu din care simt ca nu pot sa evadez.
Uneori ma simt in pragul nebuniei.
Si nu vreau... simt nevoia sa am certitudini, mai mult ca oricand.