sunt doar un copil...

ce vreti de la mine?
Nu fac totul bine!
... era un cantecel in copilarie.
Iar eu sunt doar un copil, nu-mi puteti cere sa le fac pe toate cum trebuie. Ultimele luni au fost grele pentru mine si nu am stiut (nu ca acum am aflat) cum sa ies din noroiul in care m-am tot ingropat.
Am coborat incet incet fara sa constientizez. Am adunat frustrari si le-am aruncat celor din jur fara sa imi pese. Am devenit o persoana greu de inteles, greu de suportat (colegii de birou cred ca stiu cel mai bine, nu mai zic de colegele de apartament).
M-am inchis in mine, m-am inchis in spatele usii negre din camera mea, cu laptopul in brate si multe episoade din multe seriale. Nu mi-a pasat de ce se intampla cu mine, n-am vrut sa vad ca ma duc in jos, ca alunec pe o panta si ca prapastia are un fund.
Singurele mele scapari erau plecarile la Sibiu, unde imi adunam toate fortele sa ma bucur si cand nu puteam, sa joc un rol. Ma simteam bine intre oameni care ma iubesc si nu-mi mai pasa de haul de acasa.
La munca nu am mai dat randament de cateva luni. Am lucrat dezorganizat si lasand de azi pe maine. Azi, cand m-am pus sa imi asez lucrurile in ordine, m-a luat durerea de cap. Astept sa fiu data afara, probabil. Pana atunci am sa imi revin totusi.
Am nevoie de schimbari si sunt destul de hotarata sa le fac. Am sa imi caut energia.
Ieri m-a intrebat cineva: "Cum se poate ca tu, care faceai atat de multe chestii misto, sa ajungi aici? Sa nu iti mai placa nimic, sa nu mai fii multumita de nimic?"
Chiar, cum?
Am inceput sa beau alcool exagerat de mult (acu nu va inchipuiti ca m-am facut alcoolica, dar mai mult de cat eram eu obisnuita sa beau), sa fumez mai mult decat trebuie, sa pierd nopti si sa injur des. Iar eu am fost mereu genul ala cuminte si in banca lui, care se distra cu limite si pastrand niste distante.
N-am mai baut vodka din clasa a XI-a, acum am inceput sa fac asta din nou.
Nu pot sa le fac pe toate bine, de data asta n-am facut nimic.
Poate e o explicatie proasta, dar cred ca ma indragostisem. N-am stiut cum sa manageriez povestea fara final fericit. Nu am stiut de unde sa le iau si unde sa le pun. M-a durut, ma mai doare inca.
Va trebui sa o iau de la capat, am mai facut-o. De fiecare data cand am facut asta am facut-o simplu, fara lacrimi. Nu inteleg de ce acum ar fi mai greu.
Am trait totusi viata asta o singura iubire. Si nu e asta.
Si da, te iubesc, te-am iubit si probabil te voi iubi intotdeauna. Dar asta nu schimba cu nimic situatia. Asta nu-mi creeaza nici o asteptare, nu trebuie sa-ti creeze nici tie nici un fel de panica. Intr-o zi ne vom reintalni si vom rade de asta. Eu pot sa o fac si acum. M-am simtit in siguranta la umbra unei alte povesti.