e vremea schimbarilor

Imi miroase a vara. Asta inseamna caldura mare in Bucuresti, asfalt incalzit si cautat motive de plecat cat mai des.
E timpul schimbarilor. Proprietara ne-a intrebat daca avem de gand sa ne mutam din iulie, cand Stefi pleaca si se marita.
Eu speram ca pana atunci sa nu mai stau in Bucuresti.
Am simtit un miros ciudat. Ca atunci cand stateam in Pantelimon si coboram la chiosc.
Simt nevoia sa fac rau cuiva. Dar rau de tot. Sa fac o rautate de aia mare si sa stau si sa privesc. Sa vad omu ala ca sufera si nu intelege si nu se asteapta la mine sa fiu atat de rea.
Iar eu sa ma uit direct in ochii lui si sa ii zic ca nu imi pasa.
Azi am vazut un curcubeu frumos.
Si tot imi doresc sa fac rau cuiva.
Imi zicea azi cineva ca am nevoie de schimbari in viata mea acum. E chiar atat de evident?