Si tot mai des

Si tot mai des gandul meu pleaca departe... mult prea departe pentru a mai gasi un drum de intoarcere.
Si tot mai des intreb daca este acolo, daca exista si daca drumurile se vor intersecta.
Stupida fraza aia cu "Drumurile noastre se vor intersecta odata". Asta inseamna un drum cu ocolisuri, nu? Un fel de labirint...
Cu pasi micuti m-am indreptat din nou spre tine, cu priviri si mai mici indraznesti sa privesti spre mine. E prea tarziu.
E prea tarziu pentru pareri de rau, pentru dorinte si implorari. Nu iti spun sa ma ierti, nu imi cere sa te iert.
Cursul vietii mele e o enigma. Nu stiu ce vreau si nici ce-mi rezerva ziua de maine.
Nu stiu nici macar ce fac peste o ora, nu am un plan, nu mai hotarasc nimic. Gresit, stiu, ar fi trebuit sa am o directie.
Nu mai am planuri, nu mai am idoli. Nu ma mai leaga nimic important de nimeni. Sunt legata sufleteste de niste oameni, dar asta nu inseamna ca nu-mi pot urma cararea. Trebuie intai sa o gasesc.

Trecem prin viata, ne intalnim, ne iubim si ne urmam fiecare cararea.
Trecem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.