pe mine, mie, reda-ma

Imi adun cu greu cuvintele si sentimentele negate si aruncate prin sertare. De asta probabil nu prea mai scriu.
Poate se numeste faza de negare sau se numeste cicatrizare. Nici nu stiu cum sa ii zic. Ma simt uneori goala pe interior.
Nu mai am nici un sentiment, nici o tresarire, nu vreau sa ma mai doara si nu, n-am sa mai plang. Plang foarte rar si mi s-a parut de-a dreptul jenant sa plang exact acum. Cand a trebuit sa o fac si am avut motive mai bune, nu am facut-o.
Nu e nici o rusine in a suferi si nu m-am chinuit sa imi ascund durerea atunci cand m-a chinuit. E o prostie sa pui poate totul pe tava intr-um blog.
Dar nu mi-a pasat. Nu am nimic de ascuns si n-am sa joc un rol. Sa zicem ca am ascuns prea multe atunci cand nu trebuia sa o fac.
Uneori ma caut si ma vreau inapoi asa mica si naiva, cu sperante si vise. Alteori imi zic ca e bine ca m-am maturizat si acum am o lume reala. O lume in care pot pasi mai in siguranta.
Pe mine, mie, reda-ma, cum ar zie Eminescu (unul dintre poetii romani care nu i-am inghitit neam!)
Am sa urlu asa cum am mai urlat: Nu vreau intr-un bol de sticla!
Nu vreau sa mai aud povestile cu cat de minunata sunt eu si speciala si nu vreau sa mai sperii pe nimeni si sa coplesesc cu lucruri de care ar trebui sa se bucure, nu sa fuga cei din jur.
Nu vreau sa fiu bibeloul de portelan al nimanui, in fond bibelourile sunt urate!
Nu vreau sa aud cat sunt de speciala! Daca credeti in asta, incercati sa ma pastrati langa voi. Si incercati ca macar o data lucrurile sa fie cum vreau eu, nu cum vreti voi! Fuck u! I have enought friends! Serios! Viata mea e plina de oameni care merita. Am ales asta.
Dar acest lucru nu da nici un drept nimanui sa aleaga sa faca parte din mine fara sa ma intrebe pe mine ce vreau. Vrei sa faci parte din viata mea? Foarte bine! Fa lucruri pentru mine, nu pentru tine.
Nu imi luati tot ce mai am in mine, nu imi futeti creierii, nu imi luati tot suflul si toata vlaga, pentru ca toate astea imi mai trebuiesc.

- tu ai devenit ceva mult mai mult; nu mai exista indoiala, you're special
- vezi? daca esti bun.. e naspa. te baga oamenii intr-un bol de sticla si te tin acolo
- bibelou de portelan
- nu vreau sa devin iar monica aia speciala, merit si eu bucuriile alea marunte care le au restu
- iar te-am suparat
- asa se intampla mereu si e o chestie de care pur si simplu nu reusesc sa scap. eu n-am nevoie de boluri de sticla si nici sa fiu pe post de bibelou in viata nimanui. dar intr-o zi am sa zic stop daca nu am sa mai pot si am sa aleg cealalta varianta. pentru ca eu nu-mi permit sa mai pierd multe din mine, le-am pierdut deja acum mult timp. nu vreau sa fiu ceea ce sunt, e mai bine sa fii un om simplu, egoist si pt tine
- orice as incerca sa spun sa-ti mai linistesc sufletul o sa o dau in bara. pt ca eu inca nu te cunosc atat de mult, pt ca inca nu am patruns in mintea ta
- cred ca pe undeva am nevoie si eu de ajutor. si nu-mi dau seama unde
- si eu te pot ajuta?
- habar nu am. probabil ca tot eu tre sa fac asta. dar nu mai am forta