... si Barcelona in cuvinte

Am ajuns in Barcelona dupa miezul noptii. Am luat un taxi si am privit pe geam palmierii si vegetatia specifica... Civilizatie, strazi libere, un taximetrist care nu ne-a pacalit.
In Barcelona miroase frumos. E un oras mare, mai mare decat Bucurestiul. Fara trafic ca la noi, unde miroase frumos, unde se vede marea si muntele. Un port cu iahturi, multi turisti, multe flori si oameni care zambesc.
Oamenii in Barcelona nu sunt tristi, asa cum sunt in Bucuresti. Nici macar la metrou. Oamenii nu par ingandurati si plini de griji. Femeile sunt imbracate frumos, barbatii sunt lejeri... Am vazut muuulte femei frumoase!
Gaudi e peste tot, iar Barcelona nu a facut decat sa imi sporeasca fascinatia pentru omul asta. N-am sa inteleg niciodata de unde a avut atata imaginatie si originalitate.
Am fost pe Rambla, am fost pe maulul marii (si cat de curata era!!!), am vizitat Sagrada Familia (unde va trebui sa mai ajung macar o data in viata asta, cand va fi gata!), case ale lui Gaudi, muzeul de ceara, Parcul Guel (my favorite), spitalul...
e un oras ce trebuie vazut, clar.
Apogeul excursiei a fost clar seara de duminica, cand am furat un colt de fericire. Am revazut-o dupa cativa ani pe Lumy a mea si m-am bucurat din tot sufletul meu ala mic si amarat cand am vazut ca ii e bine, chiar daca ii e greu departe de casa. Cand am vazut-o zambind, am regasit-o asa cum o stiam eu, cu mainile reci si bratele primitoare, cu zambet sincer si sufletel curat. M-am bucurat ca nu s-a schimbat si ca uite, am ajuns sa ne revedem si sa fie intr-un moment frumos. De mult n-am mai fost atat de fericita pentru un lucru marunt si scurt.
Barcelona a avut si momentele ei grele, cu strangeri de inima si lacrimi ascunse, cu cate un pumnal infipt adanc in suflet, mici regrete si De ce-uri, strans tinute si ascunse in suflet ca intr-un cos de gunoi unde arunci tot ce nu-ti mai e folositor. E greu si inca nu am trecut peste multe lucruri din viata mea.
Am trait la Barcelona un lucru minunat. M-am aflat noaptea, la 2-3 deasupra norilor, am lasat lumea si ceata la picioare. Unul dintre cele mai frumoase lucruri vazute vreodata, pentru care ii multumesc tot lui Lumy a mea, bucatica mea de fericire acolo.
Am vazut cel mai frumos copil (poza e mai jos), care mi-a zis azi livia ca seamana cu mine. A fost un compliment foarte frumos.
Am zambit si am plans, am fost fericita si am suferit. Cate putin din toate. A ramas un regret, trebuia sa fie altfel atunci cand am planuit Barcelona. Dar a ramas si o speranta. Intr-o zi va trebui sa ma intorc.