Am terminat serialul. M-am despartit pentru a doua oara de ale mele Gilmore Girls.
O sa radeti, sau o sa faceti misto. Suna amuzant, dar pentru mine chiar e o ruptura. Desi l-am mai vazut o data cap-coada, serialul asta chiar imi face bine. Azi m-am despartit de ele, l-am vazut pana la capat, am plans la ultimul episod... v-am zis ca pe motive serioase nu plang niciodata, dar la prostii is prima! Daca m-as fi uitat, as fi plans si la "Surprize, surprize".
Ce e mai greu e ca am 3 zile la dispozitie sa ma obisnuiesc cu ideea ca un prieten drag pleaca din tara. Nu pentru foarte mult timp, dar ideea ca ne vom vedea abia peste 4 luni ma sperie cumplit. E un om de care m-am apropiat foarte mult in ultimul timp, desi ne stim doar de vre-un an si ceva.
Si mi-e ciuda ca nici macar nu l-am lasat sa stie cat de important e el in existenta mea. Cu sprijinul si increderea care mi-o arata mereu. Ciudat... ma sperie rau gandul ca pleaca.
Inca nu-mi imaginez cum am sa ma duc eu la Sibiu si Dini nu o sa fie acolo, cine o sa mai faca supa de pui?
Cu cine ma mai duc la cumparaturi in magazin? Cine mai face papara de dimineata (cu cartofi)? Pe cine am sa fac nesuferit incontinuu?
Cine o sa mai faca mereu misto, de cine am sa rad, cine o sa ma enerveze cu tachinari la care nu vrea sa renunte?
Cine ma mai asteapta cu afise la gara pe care sa scrie "Bine ai venit, pleca-u-ai!"?
Cine mai face cocktail scarbos cand o sa beau prea mult, chipurile sa imi revin?
Cu cine mai stau eu la povesti pana se face lumina afara?
Cine ma mai suna la 3 dimineata sa-mi zica hai la mare? Cu cine ma mai cert eu la betie? de fapt... cu cine ma cert eu mai mereu?
De la cine mai iau haine in care sa dorm, haine cu care sa ma schimb si esarfe care TREBUIE sa le dau inapoi? la cine mai dorm eu intr-o camera friguroasa cu lenjerie albastra si tablouri frumoase si esarfe agatate aiurea?
Si mai ales... cine ma mai ia pe mine in brate sa-mi zica: "A venit copilu acasa?"
O sa imi fie tare dor de Dini, si chiar daca zice el ca 4 luni trec repede, tot nu ma ajuta asta cu nimic. Tot o sa imi fie dor, tot o sa-mi lipseasca, tot o sa fie un loc gol la masa indiferent de cata lume e acolo. Na!
Gata, am promis ca n-o sa fiu patetica si nici n-o sa plang la aeroport. Lasa ca platesti tu, drace, pentru absenta asta de 4 luni!
Poate te pune drecu sa-ti gasesti altii mai buni ca noi (de parca ar exista) pe acolo si nu mai vrei sa te intorci ca vin dupa tine cu Interpolul!
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
23 mai 2009
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
mai
(25)
- Si tot mai des
- Vreau
- believe that dreams come true every day. Because t...
- nu vreau sa fiu eu
- Dor de Sulina
- Alina Manole
- Surprize, surprize...
- Aseara
- Emeric Imre - Buna varianta rea
- Hehehe
- ca port noroi sau port ninsori pe tampla...
- Ce mai faci prietene?
- iar scriu Iubire? Iarta... citeste... Disperare!
- cum era sa ajung eu la stirile de la ora 5
- daca eu renunt, tu sa nu gresesti
- sunt doar un copil...
- ... si Barcelona in cuvinte
- BARCELONA IN IMAGINI - day 1
- Barcelona in imagini: day 2
- Barcelona in imagini - day 3
- Exorcizare
- AMR...
- e vremea schimbarilor
- 2 zile pana in Barcelona...
- pe mine, mie, reda-ma
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu