Imi dau seama acum, dupa ce am citit un post pe un alt blog ca intotdeauna am avut un exemplu de urmat. O persoana la care ma gandeam si cu care voiam sa ma aseman. Ca sa fac cea mai urata cacofonie posibila, persoana ca care voiam sa fiu.
Cand aveam 7 ani voiam sa fiu ca Georgia, colega mea de clasa pe care toti o considerau foarte draguta si care invata foarte bine. Si pentru ca doream sa fiu ca ea, am devenit prietene. O studiam si o imitam fara sa las sa se vada asta.
In liceu il admiram pe Mihai. Era liber si independet si toata lumea il placea. Imi doream sa fiu ca el, asa ca ne-am apropiat si am invatat tot ce am crezut eu ca imi e util sa fiu ca el. Am inceput sa am si eu multi prieteni la fel ca el, ba am inceput sa avem aceeasi prieteni si imi doream mereu sa ma placa si sa ma iubeasca. Ceea ce s-a si intamplat.
Undeva mai pe finalul vietii mele in Tulcea mai era si Monica. Ea a ramas si acum. Era puternica, avea curaj sa spuna tuturor lucrurilor pe nume si obtinea tot ce isi dorea. O admir si acum pentru toate astea si inca cateva in plus.
In facultate am admirat pe rand cativa colegi (pe cei doi Ionut: unul pentru cunostinte, altul pentru talent, pe Sanziana pe care toti o urau ca era inganfata - eu o admiram pentru curaj, incredere in ea si accentul superb pe dcare il avea cand vorbea engleza), cativa profesori (profu de drept, profu de filosofie... care nu mai stiu exact ce materie preda, dar era prof la filozofie si de la el am invatat ce inseamna un om frumos... Petcu intr-o oarecare masura...)
O data cu facultatea am pierdut si exemplele, nu-mi mai doream sa fiu ca nimeni, nu a trebuit sa ma imprietenesc cu nimeni sa invat de la el.
La fostul job nu am idolatrizat pe nimeni, iar la actualul imi dau seama ca exista o singura persoana pe care o admir atat de tare, dar nu-mi mai doresc sa fiu ca ea sau ca el... asa cum imi doream pe vremuri.
Nu mai am exemple, nu-mi mai doresc ceva din ce n-am.
Nu-mi mai gasesc un echilibru, nu mai am o dorinta.
Cand ma fac mare nu mai vreau sa fiu nici Georgia, nici Mihai, nici Monica (ba ea poate, putin), nici Ionut...
Si ce e mai grav... nu vreau sa fiu nici eu.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
27 mai 2009
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
mai
(25)
- Si tot mai des
- Vreau
- believe that dreams come true every day. Because t...
- nu vreau sa fiu eu
- Dor de Sulina
- Alina Manole
- Surprize, surprize...
- Aseara
- Emeric Imre - Buna varianta rea
- Hehehe
- ca port noroi sau port ninsori pe tampla...
- Ce mai faci prietene?
- iar scriu Iubire? Iarta... citeste... Disperare!
- cum era sa ajung eu la stirile de la ora 5
- daca eu renunt, tu sa nu gresesti
- sunt doar un copil...
- ... si Barcelona in cuvinte
- BARCELONA IN IMAGINI - day 1
- Barcelona in imagini: day 2
- Barcelona in imagini - day 3
- Exorcizare
- AMR...
- e vremea schimbarilor
- 2 zile pana in Barcelona...
- pe mine, mie, reda-ma
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu