12 mai 2009

Exorcizare

E obositor sa iti controlezi gesturi si reactii, sa iti pui intrebari si sa te feresti sa faci ceea ce de fapt ti-ai dori. Sa iti controlezi instinctele pentru ca ratiunea sa aiba de castigat.
M-am saturat sa fac lucruri pentru ca asa e bine.
Nu va place de Monica aia rea, mie a inceput sa-mi placa.

Toata viata am jucat un rol si cine a trecut dincolo de cortina a zambit. Va dau afara, in public, si daca o vreti pe Ea, cea buna si draguta si amabila, stati in public. Aplaudati la sfarsit, aruncati cu flori, radeti si plangeti cu mine cea de pe scena.
Nu mai e loc in spatele ei, e aglomerat. Acolo e fara masti si roluri repetate. Acolo sunt doar eu, si daca vreti sa ma acceptati asa, am sa va iubesc pana la sfarsit. Daca nu, e destul de mult loc in public. Biletul e mai scump, satisfactia mai mare probabil.
Din public iei ce iti doresti, in spate, fara masti, iei ce ti se da.
In public inchizi ochii si nu vezi cand ma ghemuiesc pe scena. Cand ma sperii si fac grimase urate. Te intorci la cel din dreapta ta si uiti ca sunt pe scena. Cand auzi oamenii ca rad iti dai seama ca am intrat in rolul care iti place, te uiti din nou si bati din palme.
In spatele cortinei lucrurile nu mai sunt asa. Nici clovnii nu sunt mereu veseli, unii mai plang.
Nici balerinele nu mai sunt atat de frumoase fara stratul de machiaj si rujul care le face buzele din vinete vii.
Imi pare rau. N-am sa pot fi niciodata ceea ce v-am dat impresia ca sunt. Mi-am dorit, dar asta ma face nefericita.
Am ales un rol pentru a nu va pierde din viata mea, dintr-un egoism cumplit. Nu mai pot sa il joc, nu am sa pot nici fara voi. Nu mai e alegerea mea, e doar a voastra. Sala e goala, alegeti-va locurile!
Nu sunt decat o actrita trista pe o scena goala. Am fi putut fi colegi, am fi putut sa jucam aceeasi piesa. Mai bine ia-ti un bilet mai in spate, in ultimul rand, in coltul din dreapta.
Am sa stau in stanga, nu vreau sa ma vezi cand plang.

PS: Si, ca deobicei, n-ai inteles nimic. As vrea o sala goala. Nu am nevoie de oameni in fata carora sa joc un rol. As vrea ca dupa cortina si in spatele scenei sa fie ei. Si as vrea sa nu fiu singura pe scena.

2 comentarii:

Anonim spunea...

tu vrei o sala plina? eu ma multumesc cu primul rand ocupat. asa ca, unul da, unul nu, unul da, unul nu ...asta in cazul in care nu depinzi de o sala plina:)

Monyk spunea...

A zis cineva ceva de o sala plina? Randurile din fata ar putea sa fie goale. Mai departe e mai simplu