2 zile pana in Barcelona...

Au trecut usor usor zilele pana la Barcelona... Acu nu mai numar saptamanile sau zilele, ci orele. Mai exact vreo 58 pana la decolare...
De vreo doua luni aproape zic: "Sa treaca si Barcelona si apoi viata o sa se vada altfel".
Am putine emotii ca de fiecare data cand ma duc sa vad o lume noua. Nu ca m-as fi plimbat eu prea mult prin lume.
Cand am plecat prima data, la 16 ani, de una singura in Olanda, era asa de nepasatoare incat acu imi dau seama ca de fapt nu intelegeam ce se intampla exact. Nu mi-a fost frica de avion, nu m-am ratacit in imensul Amsterdam, m-am indragostit de Haga atat cat am putut sa o vad si am cunoscut o gramada de oameni din toate colturile lumii. Aia da experienta! Eram poate prea copila sa o inteleg.
La Roma a fost alta poveste, m-am simtit turist din crestet pana in varful degetelor, alergand pe strazi incontinuu si incercand sa vad cat mai mult in cele 4 zile de stat acolo. Si am vazut o gramada de lucruri si m-am intors cu multe amintiri.
Londra a fost scurta, dar atat cat sa imi dea din atmosfera londoneza si sa imi doresc sa stau acolo mai multe zile. Doar asa cred ca poti intelege orasul si oamenii aia.
Nu m-am intors niciodata acasa cu un gust amar, cum zic toti ca Romania e urata. Eu sunt putin nebuna si imi iubesc tara foarte tare, imi plac muntii si Delta ei, imi plac pesterile si cascadele, stancile si zapada. In Olanda nu au munti... stiu ca le-am aratat niste ghiduri turistice cu Romania si se mirau cum avem noi si apa si munte si mare... Eu sunt nascuta pe malul Dunarii. Mi-am petrecut adolescenta pe faleza... vad altfel lucrurile astea...
Abia astept Barcelona cu fantoma lui Gaudi in ea. Acum un an cand umblam cu Cristina prin Sibiu la Targul de Carte si ne cumparam albume cu Gaudi nici nu visam sa vad lucrurile astea asa de repede live.
Am visat sa plec la Praga si am hotarat sa plecam la Barcelona. Dar va veni si Praga.
Pana atunci, trebuie sa-mi las demonii acasa. Si sa ma bucur de oras.
Pentru ca orele se scurg... :D