7 apr. 2008

nopti...

Ziua e usor sa fii curajos. Ziua e usor sa zici ca nu-ti pasa si ca lucrurile pot trece peste tine. Dar noaptea... e deja altceva. Pentru ca noaptea, oricat ai fugi de tine, la un colt, exact atunci cand nu te astepti, te intalnesti tot cu tine. "Umblu bezmetic prin colturile singuratatii in cautarea sufletului meu". Eh... al meu nu vreau sa-l intalnesc. Pentru ca acolo, inauntru, se afla ceva ce e prea greu pentru mine. Iar pasiunile si sentimentele sunt cele mai greu de recunoscut. Iar privirea oamenilor poate fi inselatoare. Te uiti in ochii unui om dar de fapt te vezi tot pe tine. Iar daca tu crezi ca vezi altceva, ca vezi ceva pentru tine, de fapt esti tot tu. Pentru ca doar tu... Nu stiu unde se termina sentimentul de a-ti fi drag si incepe celalalt care nu vreau sa-l recunosc. Nu stiu, si recunosc. E usor sa zici mi-e drag... greu e sa vezi daca iti este sau nu mai mult decat drag. Am multe sentimente frumoase acum in mine. Dar asta voi povesti cand voi povesti weekendul meu la Sibiu. Frumos oras, frumosi oameni.

2 comentarii:

Mircea spunea...

Ziua iti poti insela gandurile apasatoare cu cele neimportante, venite din replicile cu care esti bombardat de persoanele din jurul tau. Noaptea... ai pus-o! Poti sa incerci sa iti indrepti atentia spre un film sau o emisiune de cacat de la televizor, dar, inainte sa adormi, constiinta ta se trezeste, te injura te chinuie, te tortureaza, iti spune pe fata toate slabiciunile, scoate toti scheletii din dulap si ii pune sa faca hora in jurul dorintei tale de a adormi si de a incheia inca o zi din viata ta. Exista insa si sansa sa fii ok cu tine si scheletii sa fie defapt niste zane, constiinta sa nu fie decat o voce care-ti spune "Bravoo, esti tare!" ... dar cati suntem asa? ... e vreunul dintre noi?

Monyk spunea...

Eu cred ca trebuie sa fii nebun sau sa suferi de o autosuficienta mult prea acuta ca sa poti sa gonesti tot ce te chinuie seara. Cel mai bun caz e cel in care poti sa te ascunzi. Dar oare poti?