De ce nu suport eu banii si fitele

Aseara, datorita unor circumstante am ajuns intr-un cerc de oameni cu bani si multe multe fitze. Ca si context, a venit prietena mea A. de la Constanta la mine. In Bucuresti a venit si prietenul ei, M., care a facut aici facultatea si care vroia sa se intalneasca cu fostii lui colegi si prieteni.
Si uite asa am plecat pe la 1 noaptea de la mine cu M. cu masina sa ne intalnim cu restu'. Inca vreo 3 masini, pline de oameni cu care nu ai ce sa discuti, figuri cunoscute o parte (Tulcea e totusi un oras mic iar ei de acolo sunt), fetite imbracate bine si cu nasu pe sus. Prima incercare pentru nervii mei: haideti sa gasim un loc! Prima oprire, un club foarte fitzos pe undeva pe aproape de Victoriei. Deja mi se urcasera nervii la cap numai cand l-am vazut pe afara si am auzit niste bubuituri care cica ar fi fost muzica. Norocul meu ca nu erau mese libere. Dupa cateva discutii in jurul masinilor, ca de... se stabileste sa mergem in Herastrau sa cautam ceva, in zona Soseau Nordului ("mamaia bucurestiului" cica). La Tratoria se inchidea. Ghinion si inca o usurare pentru mine. A urmat "La fitze". Si acolo se pregateau sa inchida. Mi-am zis ca norocul tine cu mine de data asta, am scapat. Am mai batut bucurestiul cu masinile cu intreceri la semafor si alte lucruri de astea. Nimic liber pe gustul lor (ca de'...). Intr-un final unii nemultumiti au plecat acasa si am ramas 5 persoane (adica noi 3 inca un tip si o tipa) care ne-am oprit la o cafenea pe Decebal. Draguta, de altfel, si una din putinele deschise la ora 2-3 cat se facuse ceasul de cand ne tot plimbam cu masina prin Bucuresti. Dar abia aici a inceput distractia...
Fata... de o inteligenta sclipitoare. Imi venea sa imi smulg parul din cap fir cu fir. Singurele ei ocupatii in viata ei sunt iesirile "la cafea cu fetele" - foarte distractiv! se pare ca poti sa iesi si de 6 ori pe zi. Mai povestea despre prietenul ei la care a ramas blocata in casa ca nu putea iesi fiind imbracata de club si nu stia adresa sa-si cheme un taxi (incredibil, dar adevarat!), despre mersul la sala si la solar, despre cum se distreaza ea si alte cacaturi. Nu mai puteam. Nici macar sa rad de ea, cum facea A. nu mai puteam. Nervii mei se intinsesera spre extreme. Baietii vorbeau de-ale lor, erau ok. Insa noi... o doamne! Cred ca totul a culminat cand a inceput ea sa ne povesteasca ca ar cam vrea sa se angajeze ca se plictiseste, si a vorbit cu o tipa de la o firma de recrutare care i-a zis ca cel mai bine e intr-o multinationala, si ca acolo o sa castige 1000 de euro si de astea... De parca umbla cainii cu covrigi in coada sa o caute pe ea. Post de bautor de cafele nu stiu daca au aia. A. o chinuia cu intrebari legate de experienta si o cam inchidea de fiecare data, dar ea se simtea superb.
Cel mai fericit moment a fost cel in care am plecat acasa. Si mi-am adus aminte de ce nu-mi plac oamenii cu bani, cu fitze, cu masini ultimul strigat si haine de firma cat mai multe si mai scumpe. Si de ce ma feresc sa-mi fac prieteni din aceasta categorie.