Sunt oameni si oameni. Azi mi-am mai invatat o lectie, care in teorie o cam stiam dinainte. Fiecare om, indiferent cat de prost, nesuferit sau altfel decat tine este, are ceva frumos in el. Are acolo ceva care face din el om. Daca eu nu ajung sa descopar aceasta parte, e vina mea, sau pur si simplu sunt undele diferite, sau chimia sau ce mama naibii o mai fi.
Zic ca nu trebuie sa judeci oamenii, dar o fac destul de des. E usor de pus etichete, la fel cum e mult mai usor sa judeci un om decat sa-l intelegi (asta am auzit-o intr-un film). Deci nu prea conteaza cum te imbraci, ce masina conduci sau nu, ce muzica asculti sau nu, cata carte ai sau cata buna crestere chiar - daca exista in tine acel ceva. Normal, acest ceva este diferit de la om la om, si de aceea nici eu nu reactionez pozitiv la toti oamenii care ii intalnesc. Dar poti avea surpriza, asa cum am avut eu, sa vezi ca un om caruia nu i-ai oferit credit prea mult are totusi ceva.
Eu nu sunt perfecta si nici macar genul de persoana cu care eu m-as imprieteni. Suna ciudat nu? Nu e. Daca as fi exact genul de persoana care imi doresc sau care o caut in alti oameni, nu m-as imprieteni cu mine. M-as intelege, e adevarat, dar daca as ajunge sa ma cunosc foarte bine, nu m-as imprieteni. N-as avea suficienta incredere.
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
2 comentarii:
Ioai ma gasesc si io sa comentez numai depresosheniile! Hi Hi!! Lasa mai.. sanatate sa fie! Io una ma bucur k am o prietena ca tine! Nu esti asa rea cum vrei sa dai senzatia.. Cat despre incredere.. E un subiect delicat sic io... Incredere doar in viitor si nici in ala!
Haida seara buna si vise multe mici si frumoase!
La multi ani !violeta!adik monicelu meu,sa cresti mare si sa ai bani multi si tot ce vrei si:*:*:*(luana)
Trimiteți un comentariu