februarie 2007

Am gasit o insemnare veche de-a mea, de pe 1 februarie, 2007... cand abia ma angajasem la sapte seri, locuiam cu flo si misu si scapasem in mare parte de fantomele trecutului (sau ma mai urmareau inca, dar fugeam de ele )...
Puterea de a merge mai departe
Ne bucuram cand schimbam in mai bine in viata noastra cate ceva: locul de munca, prietenul, iubitul, casa, locatia, etc. Dar cat este de greu de a te rupe de lucrurile care te legau? Cat e de greu sa lasi oamenii langa care ti-ai trait mare parte din viata ta? Cat de greu e sa nu vrei sa-l mai vezi pe cel pe care pana acum nu puteai sa traiesti fara a-l vedea? Cat de greu e sa te obisnuiesti cu mai bine de atat? Eu despre mine... am un loc de munca mai bun, poate niste colegi mai destepti, sau mai evoluati, sau de la care pur si simplu am mai multe de invatat. Locuiesc cu alti oameni, care, clar inseamna mult mai mult pentru mine. Am noi prieteni, poate mai ca mine sau mai buni, sau pur si simplu care se potriveasc mai mult cu ce simt eu sau la ce aspir eu. Dar e foarte greu sa te rupi de raul de inainte. De nopti pierdute, de oameni minunati care m-au legat atat de mult de fostul job, de vechi prieteni pentru care as da si acum orice. De un vechi sentiment, poate de iubire adevarata, poate singurul sentiment adevarat si cu siguranta singurul negandit, pur sentiment, fara a fi gandit prea mult. E greu cu greul, dar mult mai greu fara el. Cine ar fi crezut acum cativa ani ca viata mea va arata asa? Ca m-am facut de piatra in viziunea unora.. ca nu mai simt atat sau ca am invatat sa imi tin sentimentele pentru mine? ca fug de ceea ce iubeam atat... ca vreau sa fiu libera si sa fiu dezlegata de oameni pe care ii doream atat de mult langa mine... E greu, foarte greu. Nu e doar obisnuinta. E sentimentul. E regretul. E acel ceva sau cineva pe care nu-l voi mai avea niciodata. E lipsa a ceva si nevoie de altceva. Trebuie sa fii puternic sa o iei de la capat. Dar eu o voi reusi. Am reusit-o deja, in parte... Doar portita aia spre trecuta am lasat-o crapata si n-am sa indraznesc niciodata sa o inchei cu o cheie pe care s-o arunc.