Am sentimentul ca iti vinzi prea ieftin ce ai in tine. Iti dai aproape pe gratis totul, pentru ceva simplist, mult prea simplist si superficial. Ca si cum tu n-ai valora nimic in proprii ochi si ca si cum toata aceasta lupta interioara si acest joc pe care l-ai dus pana acum nu ti-a adus nimic.
Nu valorezi in ochii tai atat cat ar trebui, desi iti place sa crezi ca esti Asul din jocul de carti, ca ai cea mai mare valoare ca tu, nu?, esti mereu cel care merita mai mult si mai mult.
Si totusi, sub privirile mele, vad cum te vinzi pe nimic, doar ca sa scapi de tine sau sa continui un joc, din incapatanare si nu pentru ca ai avea vreo alta motivatie logica, motivatii la care lucrezi atat de mult.
Eu inca astept momentul acela cand ai sa lasi gara jos, cand n-ai sa te mai vinzi oricui iti solicita asta, cand ai sa fii cine vrei sa fii nu cine ar trebui sa fii. Cand ai sa iti vinzi gandurile pentru ca vrei asta si nu pentru ca vrei sa capeti mila si totodata admiratia celor din jur ca apoi tot tu sa-i refuzi in viata ta si sa-ti demonstrezi cat de puternic si independent esti.
Si daca tot le vinzi, fa-le pe un pret bun. Alege-ti cumparatorul - si nu dupa usurinta cu care il gasesti.
Rareori am intalnit cate un personaj in viata mea care sa ma inspire atat in analizele mele interioare pentru ca am des senzatia ca imi scapi printre degete si acolo, undeva, e un inteles pe care pur si simplu nu am timp sa il vad. Si mai rar renunt la ideea de a intelege atat de usor precum renunt in ceea ce te priveste.
Pentru ca ma enervez foarte repede. Te vinzi cu prea mare usurinta oricui iti iese in cale si-ti gadila cat de putin orgoliul.
Nu ma intreba acum ce inteleg eu prin te vinzi prea usor caci n-am sa-ti raspund.
PS: Am ascultat prima data melodia aceasta in Absolut Love si m-a obsedat ca un fel de umbra, fara sa caut s-o ascult.
Aseara, la CineMaIubit, am auzit-o din nou, intr-un film. Si-am transformat umbra in realitate.
Nu te poti impiedica de prea multe ori de acelasi ciot fara sa-l bagi niciodata in seama.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
16 dec. 2009
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
▼
2009
(300)
-
▼
decembrie
(21)
- azi... (si-mi vine sa plang)
- Draga Anonim,
- orase si povesti
- de Craciun
- provocari?
- Partaj
- new
- cand nu mai e nimic de zis
- cateodata ii simt si lipsa
- de sarbatori
- cum e sa cazi de sus?
- totul pe nimic
- gesturi
- nu stiu de ce fac asta.n-ar trebui.daca ar sti cei...
- Obsesia de azi... si de maine, dar mai ales de ieri
- iarna...
- culori sterse
- La multi ani!!!
- but i still wanna try
- mi-e frig si mi-e frica
- Balada pentru o minune
- ► septembrie (29)
-
▼
decembrie
(21)
1 comentarii:
frumos blog :) lejer, aerisit, intesat cu ganduri nobile :) felicitari!
Trimiteți un comentariu