19 dec. 2009

de sarbatori

Nu stiu de ce oamenii sunt mai rai in ultimul timp. Sau cel putin asa ii vad pe cei din jurul meu.
E ceva in aer - si nu inteleg. Toti se umfla in pene, se grabesc sa arunce cu rautati, sa fie tafnosti si ofensivi. Oameni, buni, unde e Magia Craciunului? Afara ninge si e atat de frumos...

Acum 2 zile m-am intalnit cu un amic... un om bun, comod in stilul de viata si genul care te uiti la el si te gandesti ca n-ar putea sa omoare nici o musca. Si-l cunosc destul de bine, am si lucrat candva, mai de mult, impreuna. Am inceput sa vorbim despre cunoscuti si am vazut asa... o rautate in ce spunea despre cine. Si eu eram rea, dar eu sunt rea mereu - macar nu e o curiozitate pentru nimeni asta, am declarat-o si o recunosc. Mai mult de atat, nici macar nu vreau sa schimb asta, e arma mea.
Ma grabesc si eu des sa critic sau sa judec, dar parca nu o fac asa... din interiorul meu si sper de fiecare daca ca aceasta critica a mea sa ajute.

Toata lume e nervoasa, nefericita, stresata. Exact ca o pisica din aceea zburlita pe un gard care scuipa spre un caine care e prea prost sa inteleaga ce vrea aia de la el. Asa ma simt eu acum. Ca acel caine prost.
M-am ratoit si eu ieri plina de nervi la sef'miu si imi place sa cred ca i-am dat o lectie. In fine, e prea las sa reactioneze. Apoi m-am mai ratoit la cunoscuti cat sa imi fac norma, dar parca nu imi face o placere.

Si am intrat usor-usor in spiritul sarbatorilor. Am lasat toate acele motive care m-ar schimba in pisica din poveste (sau cea de pe cana Laurei :D) si am zis ca se poate si altfel.
Mi-am petrecut jumatate de zi facand curat prin casa, punand lucrurile in ordine, decorand camera cu instalatie de brad si beteala - se pare chiar ca mai am si un imens glob cu UTV primit de la Cip acum 2 ani.
Nu sunt schimbari mari, dar imi aduc bucurie. Cand imi turtesc nasul pe geamul din bucatarie si vad agitatia de pe bulevard, cu oameni multi inghetati si multa zapada imi dau seama ca ma abat prea des de la drumul meu.

E ciudat sa ma intreb de ce sunt cei din jur dificili acum, cand in urma cu 2-3 zile aveam o poza la avatar cu MUIE scris in zapada adunata pe parbrizul unei masini si statusul "micile placeri ale vietii".
Monica mea mi-a zis ca daca as fi fost oricine altcineva, m-ar fi sters din lista. Cum ramane cu iertarea, magia, craciunul, clopoteii, funditele si colindatorii???!!!

Ei sunt acolo, acasa... acasa insemnand undeva, in Moldova mea, in Dorohoiul meu, la mamaia mea... pe care nu stiu cand am sa ma mai duc sa o vad... si inca ma intreb de ce nu am facut asta de sarbatori...

Later edit: si cum nimic nu e intamplator, cand am terminat de scris postul acesta la noi pe scara au venit colindatori. Nu din cei obisnuiti. 3 tineri care cantau pe scara, fara sa bate la usi, cu o voce calda si placuta. Nu bateau la nici o usa. Doar pentru cei ce vroiau sa asculte :)

2 comentarii:

B. spunea...

Si la mine acasa vin in fiecare an colindatori care nu bat la usa :) si canta pe scara, foarte frumos, sunt tineri de la teologie. o fi si prin buc. obiceiul asta? :)

Monyk spunea...

Pai in Bucuresti au venit cei din postarea mea...