provocari?

Haide sa stabilim ceva, ca ne intelegem mai greu.
Eu nu stiu si nu pot sa ma cert. Mai mult, nici nu vreau. Mai ales cu tine.

Eu spun ce cred si ce am de zis. Poti sa fii de acord cu mine sau poti sa ma contrazici. Daca ai argumente, ai putea sa ma si convingi, desi ma indoiesc, sunt incapatanata. Foarte. Si stii asta.
S-ar putea la finalul discutiei sa ajungi sa crezi ca mine, desi stim amandoi ca poate n-am dreptate, dar am eu puterea asta.

Daca eu spun ceva si tie nu-ti convine, nu incerca sa ma provoci ca sa continuam discutia (din punctul meu de vedere) sau cearta (din punctul tau de vedere). Asta e, asta sunt, asta cred, asta spun. E normal sa nu fii de acord cu mine, sa te isterizezi, sa protestezi.
Dar eu tot ce cred eu am sa sustin. Nu e un joc si nu trebuie sa castige nimeni. Daca vrei neaparat un castig, poti fi tu castigatorul, nu ma deranjeaza. Ti-am mai spus asta.

Dar nu incerca sa ma provoci, nu incerca sa ranesti ca sa dau un raspuns, caci nu am unul. Crezi ce vrei, nimeni nu te opreste. Nu suntem nici macar prieteni ca sa conteze atat, nu?
Si atunci de ce tot cauti sa racai poate-poate am o replica?
Nu am.
Imi vad de viata mea.