I'm back. And i'm free.

Pentru cei interesati si pentru cei putini care au vazut/inteles asta, gata, anunt important: am trecut peste depresie. S-a dus momentul critic. I'm back, i'm on the road again!
Si stiti de ce? Ca n-a iesit bine, ca n-o sa iasa bine. In general ma sperie finalurile fericite mai rau decat cele nefericite. Deci... i'm free. M-am mintit eu cateva zile ca as putea sa.
Acum sunt bine, mi-am revenit, sunt pregatia, m-am impacat cu mine, cum zice Sim... am invatat s-o iubesc pe mama ranitilor. Daca nu eu, atunci cine?
Sunt multe lucruri frumoase n viata. Trebuie doar sa vrei sa le descoperi. Nu ma mai agat atat de oameni. Cand m-am agatat ultima oara a fost un dezastru total. Cred ca abia acum inteleg ce-mi spunea o data, de mult Cristi: niciodata sa nu te legi de un om, sa nu depinzi doar de el. Pentru ca atunci cand va disparea va lua cu el tot. Iar tu vei ramane singur, dezorientat, pustiit. Nimic din ceea ce era candva acu nu mai exista, nimic din ce credeam nu mai cred, nimic din ceea ce visam nu mai visez.
Uite asa am vrut eu sa scriu un post optimist, pentru ca, sincer, sunt foarte bine acum, si mi-a iesit unul depresiv, de taiat vene.
Stati calmi. Afara e soare. E timp de alergat. De imbratisari. De flori. De saruturi. De cadouri, de iarna, de zapada.
I'm back. and i'm free.