Ceauseasca imbatranise. Ea frumoasa nu fusese niciodata, dar cine sa-i fi spus?

Nu am mai ras atat de foarte mult timp... Am citi postul asta, intamplator, pe un blog.
Se numeste "vorbe de duh petcuciene" si sunt cateva din replicile care ne-au facut anii de facultate mai frumosi. Amintesc din ele:
- Sigur ca n-ati auzit, voi sunteti la clasa de flaut
- Despre cenzura ce sa va mai zic eu sa cititi, ca eu va zic si voi tot nu cititi
- Norocul vostru e ca nu cititi, ca scapati de anumite disconforturi
- Aveti niste priviri pierdute… Macar dati si voi din cand in cand din cap
- iti dau o palma de nu te vezi, ca nu e nici vecinul Basescu acasa sa te prinda
- Ca de obicei, nu aveti intrebari. Copii consecventi, nu asa, nu va schimbati voi de pe azi pe maine
- Ceauseasca imbatranise. Ea frumoasa nu fusese niciodata, dar cine sa-i fi spus?
- Sa va dau un reper cultural. Biblioteca Academiei e vis-a-vis de cazinoul Victoria (castigatoare la puncte replica asta, dupa parerea mea).
Ii multumesc domnului Marian Petcu pentru asta, mi-a facut viata mai frumoasa. Restul aici. Si-i mai multumesc si proprietarei blogului, nu am cont pe wordpress ca i-as fi multumit personal.
As adauga la tot ce a scris ea aia cu
- "fetito, nu mai fi indecenta in fata barbatilor"
sau momentul cand Petcu deseneaza linii si "X" pe tabla:
- "Stiti bai derbedeilor ce e asta? E biblioteca bah! Iar X-ul asta e raftul de comunicare! Nu l-ati vazut niciodata, asa-i?"
Sau replicile alea multe de genu
- "N-ati auzit de cartea aia, ca doar nu se vinde acolo unde beti voi bere!".