back from London

Mi-e rusine de mine si promit ca o sa imi dau o palma, dar nu acum. N-am mai scris de o saptamana. Am fost trasa de urechi, certata. Deci, dragii mei, imi pare rau.
Observ ca e foarte dificil sa scrii cand lucrurile merg bine. Mereu am fost de parere ca e mult mai usor sa scrii despre nefericiri decat despre fericiri. Sau poate doar mie imi este asa.
Nu am scris si pentru ca mi-e frica sa ma analizez, am fost cam euforica in ultimul timp. Cred ca incepe sa-mi fie drag de cineva. Si sper sa-mi treaca repede, de obicei la mine e cu final nefericit. Da, stiu o sa imi ziceti sa nu generalizez. Si nu, nu generalizez. Stiu bine ce fac. Sau asa sper. Si cred ca n-am mai scris si de frica de a nu recunoaste. Cred in faptul ca devii pierdut in momentul in care recunosti chiar si fata de o singura persoana. Dar asta am facut-o deja asa ca... pe'aci ti-e drumul.
Hai, stiu ca nu despre asta vreti sa cititi aici. Vreti sa cititi despre cum a fost la Londra.
In rezumat... a fost scurt, frumos, altfel...
In amanunt: cred ca e extraordinar sa traiesti acolo. Oamenii aia sunt foarte in lumea lor, fara complexe, cu tabieturi care si le respecta cu sfintenie. Sunt eleganti si diplomati, vorbesc tare fara sa devina suparatori sau enervanti. Stationeaza doar pe partea dreapta pe treptele de la metrou. Sunt caraghiosi cu masinile lor cu volanul pe dreapta, la asta simt ca nu m-as putea adapta. Imi place mirosul de pe strazi, chiar daca este a mancare. Mirosul e mancare este mirosul specific al orasului, pentru ca la fiecare colt e un loc unde se poate manca.
In Londra nu te poti rataci, desi eram panicata rau. Sunt oameni care iti explica tot ce vrei, sunt harti si indicatoare.
Imi place mirosul de ceai negru din magazine, cafeaua in cani mari, cutiile cu cookies, tigarile de foi, fularele barbatesti, paltoanele si umbrelele.