Nu stii niciodata cand esti in varf

Cu zambetul pe buze si privirea totusi in pamant...
Am crezut ca pot face fata situatiei, dar poate m-am inselat. E greu sa fii ca mine si e si mai greu sa simti ca mine. Nu stiu de ce se intampla mereu la fel, unde gresesc dar asa e... As vrea sa fac alte alegeri. As vrea sa am alta minte sau alt corp, as vrea sa fug uneori dar nu prea am unde.
Mi-e drag aici la Sibiu de oamenii astia. Sunt frumosi si sinceri, sunt reali si ne plac si ei pe noi. Dar e greu din anumite puncte de vedere. Eu acum de exemplu as vrea sa ma ascund undeva, singura, sa plang poate, sa imi trag o patura groasa pe mine, sa-mi rod unghiile si sa nu ma vada nimeni ca maine sa pot iesi la fel de vesela cum ma stiu. Dar uite ca nu pot. Imi pastrez asa zisa privire senina, zambetul pe buze, evit priviri intrebatoare.
Da, ma doare si acum simt nevoia sa o strig. Cand spuneam sub aburii alcoolului ca sunt idioata eram sincera. Chiar daca nimeni nu ma credea. As mai vrea sa strig ceva, dar aici chiar mi-e imposibil.
E ciudat cum sunt lucrurile cu suisuri si coborasuri. E o panta abrupta pe care alunec. Unde urc uneori, am ajuns candva in varful ei dar am crezut ca varful e altul. M-am inselat. Niciodata nu-ti dai seama cand esti in varf. Decat cand incepi sa cobori de pe el.