Eu sunt varianta complicata

Azi am avut o revelatie... Prima in ultimele luni. Ma si bufneste rasul, dar nu va spun de ce. Asa... mi-au trebuit aproape doua saptamani de stari nasoale, semidepresii si chestii de alea nasolae. Le stiti pe pateticele alea din filme care le paraseste iubitul si stau in pat 3 zile, se uita la filme alb-negru si mananca cipsuri si inghetata? Un fel de stare de asta am avut, doar ca n-am mancat cipsuri si nici nu m-am uitat la filme alb negru.
Iar acum am realizat ce am si de ce. Ce am stiam de fapt... normal si cumva un tipar... barbatii astia... ce fac dintr-o femeie si fara sa stie... Am inteles si ce am: intotdeauna, de cand ma stiu, in relatiile cu cei din jur, mai ales daca a fost vorba de sentimente, am ales varianta complicata. Drumul cu cele mai multe ocolisuri, cu multe dealuri si vai, rauri si munti. Am ales drumul ala complicat stiind ca la capatul lui recompensa, asa cum zicea candva si Cristi, rasplata este de 10 ori mai valoroasa. Nu mai sunt sigura ca asa e. Poate de cele mai multe ori drumul cel mai simplu si cel mai drept e cel mai satisfacator. Nu pot sa imi promit ca de acum incolo voi alege calea cea scurta si simpla. Ma cunosc. Eu sunt varianta complicata. Si de asta de cele mai multe ori pierd, varianta simpla e mult mai usor de ales.
Dar... concluzia mea mi-a facut ziua si sper urmatoarea perioada mult mai usoara. Zambesc mai mult, sunt intr-o stare de veselie. Si daca sunt varianta complicata ce? Macar stiu cum sunt! Si daca cineva indrazneste sa faca fata provocarii... inseamna ca e o persoana deosebita. Si peste medie. Iar daca alege ca ceilalti varianta simpla... poate ca nici nu merita. Sau pur si simplu rasplata aia de 10 ori mai valoroasa o va primi altcineva. Cum era aia cu "Rezisti tentatiei?"