... de tine pentru gandurile tale secrete.
Ma enerveaza oamenii care nu stiu sa comunice, care nu stiu sa zica ce ii doare sau ce ii bucura. E foarte simplu. Deschizi gura si dai afara. Fara sa despici firul in 100, sa te gandesti ce ar zice ala daca i-ai spune, ce o sa creada lumea daca... Sau: eu nu ma plang, eu nu vorbesc despre, mie nu-mi place sa barfesc (nici macar nu e orba de barfa). Gandesti ceva? Spune-o! Macar asa o sa vada lumea ca gandesti! Nu o inteleg pe asta cu ascunsul dupa deget, cu suparari fara motiv. De genul "Cred ca X e suparat pe mine dar nu stiu de ce". Pai daca crezi ca e suparat pe tine, intreaba-l. Iar daca nu spune, atunci ma enerveaza X care se crede atat de important incat tu sa stai sa te gandesti de ce. Ai ceva de zis? Fa-o! Intr-o zi va fi prea tarziu.
E greu sa comunici, adevarat. Mai greu e sa nu o faci. Apar tot felul de situatii, legaturi, adunari de probleme, ecuatii si radicali. Serios! Lucrurile sunt destul de simple. Mi se rupe sufletul cand vad oameni suferind spunand ca este prea greu sa faci fata unor situatii, si eu am spus de multe ori nu mai pot, m-am luat cu mainile de cap si am zis gata. Incredibil, dar toate astea se pot realiza comunicand.
Nimeni nu va sta sa analizeze cam ce vrei tu daca nu zici, nimeni nu isi va da seama de ce medicament ai nevoie daca nu zici ce te doare.
Si in plus daca comunici... orice s-ar intampla vreodata macar vei avea multumirea de a fi spus tot ce era de spus, de a face tot ce se poate face. Nu trebuie sa iti pese de ce se va zice, de aparente si reguli. Uneori e mai bine sa actionezi instinctual.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
30 iul. 2008
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
2008
(239)
- ► septembrie (27)
-
▼
iulie
(26)
- Crispus
- Happy faces
- Nimeni nu-si va aduce aminte
- cam "gheghey" gestu' tau...
- Nu stii niciodata cand esti in varf
- Concediu
- wish for something more
- Jurnal
- Monica mea
- Tulcea mea
- plecaciune
- Best friends forever
- Despre apus. Si despre Dorohoi
- Eu sunt varianta complicata
- Lene...
- vreau sa plec de aici
- Dentistii nu mai sunt ce au fost!
- Zambind lor
- Urasc la fel cum pot sa iubesc
- Pentru ca si deoarece
- Ole!
- Noua mea obsesie muzicala
- Ce spun se aude aiurea
- Sa-ti futi visele
- Hug for smile
- Diferente
2 comentarii:
cred k dak as actiona mai "instinctual" decat o fac deja, as muri de singuratate:)) dak ma intrebi pe mine, eu as vrea sa fiu printre cei care regreta k nu au zis ceva :) bineinteles k glumesC, NU REGRET NIMIK :)) pup.
Tu crezi k iesitul din minti prin viu grai e asa usor? E lux, bai.. Pai imagineaza-ti ca daca toata lumea si-ar identifica si recunoaste nemultumirile prin viu grai n-ar mai fi nimeni trist, n-ar mai insela nimeni, n-ar mai minti, n-ar mai fi razboaie... Sa fim noi bucuroase ca ne strigam supararile in gura mare... Restu..pe burta ca-i apa mica si viatza scurta!
Trimiteți un comentariu