Tot vreau sa scriu ceva dar nu stiu de unde sa incep si unde sa termin.
Spuneam aseara intr-o discutie poate prea sincera ca din toate "concediile" la Sibiu, acesta a fost cel mai greu, in sensul de prea multe griji si stres, desi cuvintele astea nu le folosesc tocmai in sensul propriu. Asta pentru ca, cu toate astea, a fost foarte foarte bine. Mi-e foarte somn si am mult de recuperat, asta asa e, poate si o perioada de fugit de alcool in orice forma, mai diluata sau nu.
Am pierdut aprecierea pentru un om si mi-am schimbat o parere in rau, dar si cateva in bine. Deci pentru mine pana la urma este un castig. Orice om pe care nu-l pot iubi pentru mine este o pierdere. Nu-mi place sa cred ca ma insel asupra celor dragi, deci n-o sa accept nici acum si am sa astept sa se intample ceva (asa cum imi zicea mereu Dan cand aveam vreo 17 ani: Si tot astept sa se intample ceva...) care sa imi arate ca nu gresesc.
Intr-un fel Sibiul de acum a fost ca o tabara de aia din vremurile bune cand mergeam la ecologie si ne reintalneam mereu cu aceeasi oameni din aceleasi orase, cand apareau in camera oameni noi de fiecare data si ne purtam ca si cum i-am sti de o viata. Am avut o discutie frumoasa dupa mult timp, cateva momente "Kodak" care sa le pastrezi mereu in minte si sa zambesti apoi. Ma gandeam de dimineata pe drumul spre Bucuresti ca ar trebui sa scriu o "colectie" cu dumele acestei perioade: "Ma duc sa ma hara", "Si iti place?", "baiete gestul tau e cam gaygay da' merge...", "eu cred ca te place dar nu stie cum sa te abordeze" si celebra fraza "Vreau sa ma duc sa culeg raci", "Inchide bah satelitu ala", etc, etc. Ar mai fi destule, nu ma pot concentra prea bine acum. Deja ma bufneste rasu la fiecare dintre astea...
Si cel mai tare mi-a placut sa ii aud pe ei ca pot totusi sa-si zica cu voce tare, chiar daca ajutati de alcool, ca tin unii la altii. Mult. Asta pentru ca si eu (si noi) tinem la ei.
Ciudata senzatia de revenire aici.
In fata calculatorului intr-o zi de marti ma gandeam ca mi-e foame si urmatoarea imagine care mi-a venit in minte a fost "zama" de ieri cu morcovi.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
29 iul. 2008
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
2008
(239)
- ► septembrie (27)
-
▼
iulie
(26)
- Crispus
- Happy faces
- Nimeni nu-si va aduce aminte
- cam "gheghey" gestu' tau...
- Nu stii niciodata cand esti in varf
- Concediu
- wish for something more
- Jurnal
- Monica mea
- Tulcea mea
- plecaciune
- Best friends forever
- Despre apus. Si despre Dorohoi
- Eu sunt varianta complicata
- Lene...
- vreau sa plec de aici
- Dentistii nu mai sunt ce au fost!
- Zambind lor
- Urasc la fel cum pot sa iubesc
- Pentru ca si deoarece
- Ole!
- Noua mea obsesie muzicala
- Ce spun se aude aiurea
- Sa-ti futi visele
- Hug for smile
- Diferente
1 comentarii:
zama a fost o aplicatie la proverbul "te iubesc ca sarea in bucate" ...si cum iubirea e mare, sarea a fost multa :))
Trimiteți un comentariu