pareri, opinii, fragmente

Postul asta l-am scris ieri dimineata, in Sibiu. Nu am avut cum sa-l pun pana acum. Am de scris si de azi incolo, dar... nu e momentul. Prea multa furtuna!

Si daca vine primavara... atata iarna e in noi, ca martie se poate duce, cu toti cocorii inapoi. Imi canta asta in minte de cateva zile. Si tot de cateva zile am o stare intre tristete si bucurie. Frumoasa, de altfel. O sa imi fie dor de Sibiu. E liniste. Liniste pe strada, liniste in mine, zambet pe fata, flori de dor la geamul meu, tot ce e urat e simplu si de zambit, tot ce e frumos e tot de zambit. Sa pictezi un colt de cer.
Tot ce imi doresc e sa stau intinsa in iarba, sa simt mirosul de fan cosit si sa ma gadile firele inalte. Asa, ca in muzeul satului. Te intreb pe tine soare, ma vezi tu pe mine oare???
Am mereu un sentiment foarte ciudat cand trebuie sa plec dintr-un loc unde ma simt bine si unde las in urma niste oameni frumosi. E ceva intre tristete si fericire, intre melancolie si regret. Mereu ma gandesc ca as fi putut face mai mult sau mai multe. Si acum simt la fel, poate ultima parte e mai accentuata ca deobicei.
Ma enerveaza ca mi-a atras atentia Smotocel ca cel mai folosit cuvant in blogul meu este „drag” si acum imi tot vine sa zic despre asta, dar incerc sa-l evit. Sunt praf! Daca nu exista un sinonim pentru acest sentiment desi este singurul despre care simt nevoia sa scriu...
Nu vreau sa plec. Nu vreau sa las nimic aici. Nu vreau sa pierd sentimentul de liniste. Nu vreau sa pierd nici un zambet al meu sau al altora. Nu vreau sa las aici nici o privire sincera, nici o mana pierduta, nici un gest. Asa! Nu vreau! Nu e drept! Unde am sa regasesc eu asta acolo? Am eu forta de a ma trezi si de a intra in cotidianul de acolo? Am, da, stiu raspunsul. Dar nu il vreau! De ce?
Intre noi noroi, si nici pic de vesti. Ce departe esti, si cat imi lipsesti. Nu te mai intreb, nu mai vreau raspunsuri. Toate cate-au fost, azi raman povesti.
Mai stii cand ziceam: daca eu renunt, tu sa nu gresesti? Tare, nu?
Explicatie: unele versuri ce se doresc a fi profunde sau poetice sunt din melodii ce-mi canta acum in minte. Si cu toate-acestea am sa-ti port, o frumoasa aducere aminte, peste zeci si sute de cuvinte.