frici

Blocata intr-un punct, din care nu stii in ce directie sa privesti sau incotro sa pasesti.
Alergam spre lucruri pe care nu le dorim cu adevarat, pentru ca alergam de fapt de noi. Nu recunoastem cand ne e frica pentru ca avem deja o imagine despre noi pe care vrem sa o pastram. Necunoscutul sperie iar ceea ce simtim nu intelegem.
Ce sa zic ca sa fiu sincera? Ca sa pot scapa de apasarea asta? Ca sa pot sa revin la ce cunosc?
Nimic. De frica. Nesiguranta. Indoiala. Necunoscut. Emotie. Ganduri. Obsesii. Amintiri. Sperante. Ganduri frumoase. Ganduri ce ma sperie. Bariere. Oameni.

Mi-e dor. N-ar trebui.

Cunosc oameni frumosi. De fapt, ii recunosc. Imi iau din ei nevoia mea de a ma simti in siguranta. Uneori simt ca sunt nedreapta cu ei, ca ii folosesc. Apoi imi zic ca nu e asa si incerc sa ofer. In ultimul timp, ofer mai putin. Cer mai mult. Nu cer, imi doresc.

Invat despre rabdare. Astept. Imi ziceti toti ca intr-o zi. As vrea ca ziua aceea sa vina mai repede. Inca ma mai trece un fior cand imi amintesc. Imi blochez amintirile, nu trebuie sa ma bantuie fantome. Stiu cum e corect, nu pot sa simt la fel cum stiu.
Imi doresc. Nu pot sa strig. Incerc sa-mi alung grijile si panica. Stiu ca toate astea ar putea inceta foarte usor. Dar simt ca nu va fi asa.