Uneori ma simt ca un melc.
Nu pentru ca inaintez cu greu prin labirinturile despre care am tot povestit, ci pentru ca simt cum imi port in spate povestile, cum intalnesc alti oameni cu povestile lor fascinante, unele triste, altele vesele, unele lipsite de importanta si altele pline de intelesuri.
Imi port in spate amintirile, oamenii pe care i-am intalnit, sentimentele pe care le-am trait, emotiile pe care le-am simtit. Le purtam fiecare cu noi si ne ducem mai departe povestea. Ce alegem sa pastram, ce alegem sa lasam in urma e la fel de important ca ceea ce intalnim in drumul nostru.
Suntem niste cretini daca ne inchipuim ca doar prezentul si viitorul conteaza, ne mintim ca niste prosti incercand sa ne ingropam amintirile, sa uitam oamenii pentru pe care sau alaturi de care am suferit sau am iubit sau ne-am bucurat. Lasam ca lucruri marunte sa umbreasca lucrurile care sunt de fapt importante. Lasam durerile si momentele dificile sa acopere micile bucurii pe care oamenii le-au adus candva in viata noastra. ne ascundem dupa gesturi marunte sau vorbe aruncate aiurea cand, de fapt, ar trebui sa ne concentram pe acele mici lucruri care ne-au facut sa zambim.
Simt ca povestea mea, asa de gri si de melancolica cum o prezint adesea, este povestea pe care sunt datoare fata de mine sa o duc mai departe, asa cum e ea. Simt ca durerile acelea care adesea ma doboara sunt in drumul meu. Si ca invat in fiecare zi sa iubesc. Si ca intr-o zi o sa stiu cum sunt eu cea adevarata si ca descopar lucruri in mine cu ajutorul lor. Al acelor oameni fata de care simt frumos. Poate sunt naiva si poate ca ar trebui sa ma protejez mai mult si sa nu las atat de usor garda jos. Iar daca o las poate ca ar trebui sa nu se vada. Dar acum asa simt. Imi vine sa urlu uneori de durere. Alteori de fericire. Imi vine sa plang de ciuda sau sa rad ca un om nebun.
Imi doresc si nu pot inca sa strig.
Bagajul meu e unul greu. Dar cred acum, mai mult ca in alte zile, ca pot intalni oameni care sa ma ajute sa-l car mai departe.
Si ca devine tot mai usor cu fiecare zambet frumos pe care il simt cand privesc spre ei.
Ma simt norocoasa azi
Nu pentru ca inaintez cu greu prin labirinturile despre care am tot povestit, ci pentru ca simt cum imi port in spate povestile, cum intalnesc alti oameni cu povestile lor fascinante, unele triste, altele vesele, unele lipsite de importanta si altele pline de intelesuri.
Imi port in spate amintirile, oamenii pe care i-am intalnit, sentimentele pe care le-am trait, emotiile pe care le-am simtit. Le purtam fiecare cu noi si ne ducem mai departe povestea. Ce alegem sa pastram, ce alegem sa lasam in urma e la fel de important ca ceea ce intalnim in drumul nostru.
Suntem niste cretini daca ne inchipuim ca doar prezentul si viitorul conteaza, ne mintim ca niste prosti incercand sa ne ingropam amintirile, sa uitam oamenii pentru pe care sau alaturi de care am suferit sau am iubit sau ne-am bucurat. Lasam ca lucruri marunte sa umbreasca lucrurile care sunt de fapt importante. Lasam durerile si momentele dificile sa acopere micile bucurii pe care oamenii le-au adus candva in viata noastra. ne ascundem dupa gesturi marunte sau vorbe aruncate aiurea cand, de fapt, ar trebui sa ne concentram pe acele mici lucruri care ne-au facut sa zambim.
Simt ca povestea mea, asa de gri si de melancolica cum o prezint adesea, este povestea pe care sunt datoare fata de mine sa o duc mai departe, asa cum e ea. Simt ca durerile acelea care adesea ma doboara sunt in drumul meu. Si ca invat in fiecare zi sa iubesc. Si ca intr-o zi o sa stiu cum sunt eu cea adevarata si ca descopar lucruri in mine cu ajutorul lor. Al acelor oameni fata de care simt frumos. Poate sunt naiva si poate ca ar trebui sa ma protejez mai mult si sa nu las atat de usor garda jos. Iar daca o las poate ca ar trebui sa nu se vada. Dar acum asa simt. Imi vine sa urlu uneori de durere. Alteori de fericire. Imi vine sa plang de ciuda sau sa rad ca un om nebun.
Imi doresc si nu pot inca sa strig.
Bagajul meu e unul greu. Dar cred acum, mai mult ca in alte zile, ca pot intalni oameni care sa ma ajute sa-l car mai departe.
Si ca devine tot mai usor cu fiecare zambet frumos pe care il simt cand privesc spre ei.
Ma simt norocoasa azi
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu