Am scris azi aici varianta oficiala a ceea ce s-a intamplat in concediul meu la Sibiu. Pentru ca pe blog am scris doar de partea de dupa scena, nopti si alcool, ma vad cumva datoare sa va arat si ce a fost acolo frumos.
Da, se vede din articol cum mi-a zis cineva ca ii cam iubesc pe oamenii aia, si ce daca se vede, asa e si merita. Asa ca... succes Crispus si sper sa mai vad astfel de spectacole facute de voi mult timp de aici incolo!
31 iul. 2008
Happy faces
Nu stiu de ce in ultima vreme blogul meu are un aer cam pesimist asa, sau putin trist. Ciudat lucru, pentru ca in ultimul timp eu zambesc mult. Dansez prin birou, rad de toate tampeniile (vezi filmulete cu anume oameni cantand si dansand "pumnii mei minte nu are"). Incerc sa dorm cat mai mult sa recuperez, imi sta mintea la prostii, visez tot felul de chestii dubioase si ma trezesc razand de mine.
Cu toate astea, ma intreaba prietenii: ce ai, esti trista, esti suparata, cine te-a suparat... bai... sincer, nimeni!!! Sunt vesela, viata mea e colorata, astazi mi-am spalat hainele si am asezat pe sarma in aceasta ordine: tricoul cu festivalul de circ, tricoul rosu cu fluturi, ricoul cu crispus, tricoul verde, apoi cel albastru, apoi altul rosu. Si mi-am dat seama ca traiesc in culori vii si frumoase.
Si nu sunt nici trista, nici suparata. Sunt vesela si colorata. Ce a fost la Sibiu a ramas acolo, n-am de gand sa ma gandesc la lucrurile ce nu au fost in regula, ci doar la cele misto. Si am la ce, cu siguranta!
30 iul. 2008
Nimeni nu-si va aduce aminte
... de tine pentru gandurile tale secrete.
Ma enerveaza oamenii care nu stiu sa comunice, care nu stiu sa zica ce ii doare sau ce ii bucura. E foarte simplu. Deschizi gura si dai afara. Fara sa despici firul in 100, sa te gandesti ce ar zice ala daca i-ai spune, ce o sa creada lumea daca... Sau: eu nu ma plang, eu nu vorbesc despre, mie nu-mi place sa barfesc (nici macar nu e orba de barfa). Gandesti ceva? Spune-o! Macar asa o sa vada lumea ca gandesti! Nu o inteleg pe asta cu ascunsul dupa deget, cu suparari fara motiv. De genul "Cred ca X e suparat pe mine dar nu stiu de ce". Pai daca crezi ca e suparat pe tine, intreaba-l. Iar daca nu spune, atunci ma enerveaza X care se crede atat de important incat tu sa stai sa te gandesti de ce. Ai ceva de zis? Fa-o! Intr-o zi va fi prea tarziu.
E greu sa comunici, adevarat. Mai greu e sa nu o faci. Apar tot felul de situatii, legaturi, adunari de probleme, ecuatii si radicali. Serios! Lucrurile sunt destul de simple. Mi se rupe sufletul cand vad oameni suferind spunand ca este prea greu sa faci fata unor situatii, si eu am spus de multe ori nu mai pot, m-am luat cu mainile de cap si am zis gata. Incredibil, dar toate astea se pot realiza comunicand.
Nimeni nu va sta sa analizeze cam ce vrei tu daca nu zici, nimeni nu isi va da seama de ce medicament ai nevoie daca nu zici ce te doare.
Si in plus daca comunici... orice s-ar intampla vreodata macar vei avea multumirea de a fi spus tot ce era de spus, de a face tot ce se poate face. Nu trebuie sa iti pese de ce se va zice, de aparente si reguli. Uneori e mai bine sa actionezi instinctual.
Ma enerveaza oamenii care nu stiu sa comunice, care nu stiu sa zica ce ii doare sau ce ii bucura. E foarte simplu. Deschizi gura si dai afara. Fara sa despici firul in 100, sa te gandesti ce ar zice ala daca i-ai spune, ce o sa creada lumea daca... Sau: eu nu ma plang, eu nu vorbesc despre, mie nu-mi place sa barfesc (nici macar nu e orba de barfa). Gandesti ceva? Spune-o! Macar asa o sa vada lumea ca gandesti! Nu o inteleg pe asta cu ascunsul dupa deget, cu suparari fara motiv. De genul "Cred ca X e suparat pe mine dar nu stiu de ce". Pai daca crezi ca e suparat pe tine, intreaba-l. Iar daca nu spune, atunci ma enerveaza X care se crede atat de important incat tu sa stai sa te gandesti de ce. Ai ceva de zis? Fa-o! Intr-o zi va fi prea tarziu.
E greu sa comunici, adevarat. Mai greu e sa nu o faci. Apar tot felul de situatii, legaturi, adunari de probleme, ecuatii si radicali. Serios! Lucrurile sunt destul de simple. Mi se rupe sufletul cand vad oameni suferind spunand ca este prea greu sa faci fata unor situatii, si eu am spus de multe ori nu mai pot, m-am luat cu mainile de cap si am zis gata. Incredibil, dar toate astea se pot realiza comunicand.
Nimeni nu va sta sa analizeze cam ce vrei tu daca nu zici, nimeni nu isi va da seama de ce medicament ai nevoie daca nu zici ce te doare.
Si in plus daca comunici... orice s-ar intampla vreodata macar vei avea multumirea de a fi spus tot ce era de spus, de a face tot ce se poate face. Nu trebuie sa iti pese de ce se va zice, de aparente si reguli. Uneori e mai bine sa actionezi instinctual.
29 iul. 2008
cam "gheghey" gestu' tau...
Tot vreau sa scriu ceva dar nu stiu de unde sa incep si unde sa termin.
Spuneam aseara intr-o discutie poate prea sincera ca din toate "concediile" la Sibiu, acesta a fost cel mai greu, in sensul de prea multe griji si stres, desi cuvintele astea nu le folosesc tocmai in sensul propriu. Asta pentru ca, cu toate astea, a fost foarte foarte bine. Mi-e foarte somn si am mult de recuperat, asta asa e, poate si o perioada de fugit de alcool in orice forma, mai diluata sau nu.
Am pierdut aprecierea pentru un om si mi-am schimbat o parere in rau, dar si cateva in bine. Deci pentru mine pana la urma este un castig. Orice om pe care nu-l pot iubi pentru mine este o pierdere. Nu-mi place sa cred ca ma insel asupra celor dragi, deci n-o sa accept nici acum si am sa astept sa se intample ceva (asa cum imi zicea mereu Dan cand aveam vreo 17 ani: Si tot astept sa se intample ceva...) care sa imi arate ca nu gresesc.
Intr-un fel Sibiul de acum a fost ca o tabara de aia din vremurile bune cand mergeam la ecologie si ne reintalneam mereu cu aceeasi oameni din aceleasi orase, cand apareau in camera oameni noi de fiecare data si ne purtam ca si cum i-am sti de o viata. Am avut o discutie frumoasa dupa mult timp, cateva momente "Kodak" care sa le pastrezi mereu in minte si sa zambesti apoi. Ma gandeam de dimineata pe drumul spre Bucuresti ca ar trebui sa scriu o "colectie" cu dumele acestei perioade: "Ma duc sa ma hara", "Si iti place?", "baiete gestul tau e cam gaygay da' merge...", "eu cred ca te place dar nu stie cum sa te abordeze" si celebra fraza "Vreau sa ma duc sa culeg raci", "Inchide bah satelitu ala", etc, etc. Ar mai fi destule, nu ma pot concentra prea bine acum. Deja ma bufneste rasu la fiecare dintre astea...
Si cel mai tare mi-a placut sa ii aud pe ei ca pot totusi sa-si zica cu voce tare, chiar daca ajutati de alcool, ca tin unii la altii. Mult. Asta pentru ca si eu (si noi) tinem la ei.
Ciudata senzatia de revenire aici.
In fata calculatorului intr-o zi de marti ma gandeam ca mi-e foame si urmatoarea imagine care mi-a venit in minte a fost "zama" de ieri cu morcovi.
Spuneam aseara intr-o discutie poate prea sincera ca din toate "concediile" la Sibiu, acesta a fost cel mai greu, in sensul de prea multe griji si stres, desi cuvintele astea nu le folosesc tocmai in sensul propriu. Asta pentru ca, cu toate astea, a fost foarte foarte bine. Mi-e foarte somn si am mult de recuperat, asta asa e, poate si o perioada de fugit de alcool in orice forma, mai diluata sau nu.
Am pierdut aprecierea pentru un om si mi-am schimbat o parere in rau, dar si cateva in bine. Deci pentru mine pana la urma este un castig. Orice om pe care nu-l pot iubi pentru mine este o pierdere. Nu-mi place sa cred ca ma insel asupra celor dragi, deci n-o sa accept nici acum si am sa astept sa se intample ceva (asa cum imi zicea mereu Dan cand aveam vreo 17 ani: Si tot astept sa se intample ceva...) care sa imi arate ca nu gresesc.
Intr-un fel Sibiul de acum a fost ca o tabara de aia din vremurile bune cand mergeam la ecologie si ne reintalneam mereu cu aceeasi oameni din aceleasi orase, cand apareau in camera oameni noi de fiecare data si ne purtam ca si cum i-am sti de o viata. Am avut o discutie frumoasa dupa mult timp, cateva momente "Kodak" care sa le pastrezi mereu in minte si sa zambesti apoi. Ma gandeam de dimineata pe drumul spre Bucuresti ca ar trebui sa scriu o "colectie" cu dumele acestei perioade: "Ma duc sa ma hara", "Si iti place?", "baiete gestul tau e cam gaygay da' merge...", "eu cred ca te place dar nu stie cum sa te abordeze" si celebra fraza "Vreau sa ma duc sa culeg raci", "Inchide bah satelitu ala", etc, etc. Ar mai fi destule, nu ma pot concentra prea bine acum. Deja ma bufneste rasu la fiecare dintre astea...
Si cel mai tare mi-a placut sa ii aud pe ei ca pot totusi sa-si zica cu voce tare, chiar daca ajutati de alcool, ca tin unii la altii. Mult. Asta pentru ca si eu (si noi) tinem la ei.
Ciudata senzatia de revenire aici.
In fata calculatorului intr-o zi de marti ma gandeam ca mi-e foame si urmatoarea imagine care mi-a venit in minte a fost "zama" de ieri cu morcovi.
26 iul. 2008
Nu stii niciodata cand esti in varf
Cu zambetul pe buze si privirea totusi in pamant...
Am crezut ca pot face fata situatiei, dar poate m-am inselat. E greu sa fii ca mine si e si mai greu sa simti ca mine. Nu stiu de ce se intampla mereu la fel, unde gresesc dar asa e... As vrea sa fac alte alegeri. As vrea sa am alta minte sau alt corp, as vrea sa fug uneori dar nu prea am unde.
Mi-e drag aici la Sibiu de oamenii astia. Sunt frumosi si sinceri, sunt reali si ne plac si ei pe noi. Dar e greu din anumite puncte de vedere. Eu acum de exemplu as vrea sa ma ascund undeva, singura, sa plang poate, sa imi trag o patura groasa pe mine, sa-mi rod unghiile si sa nu ma vada nimeni ca maine sa pot iesi la fel de vesela cum ma stiu. Dar uite ca nu pot. Imi pastrez asa zisa privire senina, zambetul pe buze, evit priviri intrebatoare.
Da, ma doare si acum simt nevoia sa o strig. Cand spuneam sub aburii alcoolului ca sunt idioata eram sincera. Chiar daca nimeni nu ma credea. As mai vrea sa strig ceva, dar aici chiar mi-e imposibil.
E ciudat cum sunt lucrurile cu suisuri si coborasuri. E o panta abrupta pe care alunec. Unde urc uneori, am ajuns candva in varful ei dar am crezut ca varful e altul. M-am inselat. Niciodata nu-ti dai seama cand esti in varf. Decat cand incepi sa cobori de pe el.
Am crezut ca pot face fata situatiei, dar poate m-am inselat. E greu sa fii ca mine si e si mai greu sa simti ca mine. Nu stiu de ce se intampla mereu la fel, unde gresesc dar asa e... As vrea sa fac alte alegeri. As vrea sa am alta minte sau alt corp, as vrea sa fug uneori dar nu prea am unde.
Mi-e drag aici la Sibiu de oamenii astia. Sunt frumosi si sinceri, sunt reali si ne plac si ei pe noi. Dar e greu din anumite puncte de vedere. Eu acum de exemplu as vrea sa ma ascund undeva, singura, sa plang poate, sa imi trag o patura groasa pe mine, sa-mi rod unghiile si sa nu ma vada nimeni ca maine sa pot iesi la fel de vesela cum ma stiu. Dar uite ca nu pot. Imi pastrez asa zisa privire senina, zambetul pe buze, evit priviri intrebatoare.
Da, ma doare si acum simt nevoia sa o strig. Cand spuneam sub aburii alcoolului ca sunt idioata eram sincera. Chiar daca nimeni nu ma credea. As mai vrea sa strig ceva, dar aici chiar mi-e imposibil.
E ciudat cum sunt lucrurile cu suisuri si coborasuri. E o panta abrupta pe care alunec. Unde urc uneori, am ajuns candva in varful ei dar am crezut ca varful e altul. M-am inselat. Niciodata nu-ti dai seama cand esti in varf. Decat cand incepi sa cobori de pe el.
25 iul. 2008
Concediu
Nu am prea scris. Pentru ca sunt in concediu si vreau sa ocolesc cat mai mult posibil calculatorul.
Nu este o perioada minunata din viata mea, desi sunt fericita ca sunt in concediu si ca sunt la Sibiu, desi aseara am facut o prostie. Una cu alcool si aburi. Incerc sa ma ascund sau sa ma fac mica mica si sa dispar, dar cum asta nu se poate o sa incerc sa ies cu capul sus si sa conving lumea ca nu sunt eu aia.
Sibiul este minunat. Si oricat de des as veni aici tot nu cred ca as putea sa ma plictisesc de strazile astea, de atmosfera, de oameni, de cladiri. As sta numai cu capul in nori. Astazi eram intr-un magazin cu cercei colorati si o fufa prostuta la coada se intalneste cu alt: Te-ai intors draga de la Bucuresti? A... da, am venit, dar plec din nou. Cum a fost? Foarte misto. nici nu se compara, aici nu ai ce sa faci, acolo e altceva. Cand am ajuns ieri inapoi imi venea sa inebunesc, aici e chiar plictiseala.
Poftim??? Imi venea sa o iau pe aia de par in magazin. Cum sa traiesti in Sibiu si sa vrei la Bucuresti ca aici te plictisesti? Aici e atat de misto, mereu se intampla ceva, sunt o mie de festivaluri si evenimente in fiecare luna, e plin de turisti, iar ea vrea la Bucuresti... Unde ce se poate intampla? Nu zic ca in capitala nu se intampla lucruri, ar fi o tampenie... Dar in Sibiu se intampla ceva numit cultura si mentalitate.
Of... imi venea sa ii propun sa facem schimb de vieti, doar ca eu vreau sa-mi pastrez creierul. Nu ala de aseara, ca ala nu e al meu.
Ma simt prost si imi vine sa ma ascund. Si trebuie sa cer niste scuze ce nu-si gasesc formularea.
Nu este o perioada minunata din viata mea, desi sunt fericita ca sunt in concediu si ca sunt la Sibiu, desi aseara am facut o prostie. Una cu alcool si aburi. Incerc sa ma ascund sau sa ma fac mica mica si sa dispar, dar cum asta nu se poate o sa incerc sa ies cu capul sus si sa conving lumea ca nu sunt eu aia.
Sibiul este minunat. Si oricat de des as veni aici tot nu cred ca as putea sa ma plictisesc de strazile astea, de atmosfera, de oameni, de cladiri. As sta numai cu capul in nori. Astazi eram intr-un magazin cu cercei colorati si o fufa prostuta la coada se intalneste cu alt: Te-ai intors draga de la Bucuresti? A... da, am venit, dar plec din nou. Cum a fost? Foarte misto. nici nu se compara, aici nu ai ce sa faci, acolo e altceva. Cand am ajuns ieri inapoi imi venea sa inebunesc, aici e chiar plictiseala.
Poftim??? Imi venea sa o iau pe aia de par in magazin. Cum sa traiesti in Sibiu si sa vrei la Bucuresti ca aici te plictisesti? Aici e atat de misto, mereu se intampla ceva, sunt o mie de festivaluri si evenimente in fiecare luna, e plin de turisti, iar ea vrea la Bucuresti... Unde ce se poate intampla? Nu zic ca in capitala nu se intampla lucruri, ar fi o tampenie... Dar in Sibiu se intampla ceva numit cultura si mentalitate.
Of... imi venea sa ii propun sa facem schimb de vieti, doar ca eu vreau sa-mi pastrez creierul. Nu ala de aseara, ca ala nu e al meu.
Ma simt prost si imi vine sa ma ascund. Si trebuie sa cer niste scuze ce nu-si gasesc formularea.
21 iul. 2008
wish for something more
Oh the sun is shining far too bright
For it to still be night
Oh the air feels so cold
So cold and old
How can it be light
Oh let's take a walk outside
See the world through each other's eyes
I wish I was your only one
I think you're beautiful but your hair is a mess
And your shoes are untied, but that's what I love best
And I, I wish I was the one
You lonely, lonely son
And you looked at me that way
I wish for long lingering glances
Fairytale romances every single day
And you look at me and say
I'm your best friend every day
But I wish for something, wish for something more
Oh, I love you like a friend but let's not pretend
How I wish for something, wish for something more
Oh the grass is so green
But I can't see anything, past your eyes
I'm fixated on your smile
Your cherry lips make life worthwhile
I'm thinking these things
What I'm trying to say is
Life gets in my way
Every single day
And I, I wish I was the one
You lonely, lonely son
And you looked at me that way
I wish for long lingering glances
Fairytale romances every single day
And you look at me and say
I'm your best friend every day
But I wish for something, wish for something more
Oh, I love you like a friend but let's not pretend
How I wish for something, wish for something more
Now the sun is fading and the rain is coming down
And I'm looking at your face but your looking at the ground
I see diamonds in your dreams I see pearls around your neck
I see everything that's beautiful, everything that's beautiful
I wish I was the one
You lonely, lonely son
And you looked at me that way
I wish for long lingering glances
Fairytale romances every single day
And you look at me and say
I'm your best friend every day
But I wish for something, wish for something more
Oh, I love you like a friend but let's not pretend
How I wish for something, wish for something more
Jurnal
Imi place foarte tare ACEST post de pe blogul Dianei. E de mult acolo, acu mi-am reamintit de el...
20 iul. 2008
Monica mea
Mi-era dor de Monica mea. Monica e din acea categorie de prieteni care ii numar pe degete, care o sa fie mereu acolo si care o sa-mi lipseasca intotdeauna. Cand eram in liceu ma vedeam de multe ori plecand cu ea la facultate in Constanta sau in Bucuresti, stand impreuna si continuandune stilul de a vedea si de a face lucrurile. Acu stau si ma gandesc ca probabil nici nu ne-am fi inteles asa de bine daca ne vedeam in fiecare zi.
De la Monica am invatat sa fiu sceptica. Cine nu ne cunoaste ar zice despre noi ca suntem rele si inganfate. De fapt daca stau sa ma gandesc s-a tot zis asta de multe ori. Increzute, rele, scorpii si multe altele. Pentru ca pur si simplu ne placea sa facem misto (ne iese destul de bine si acum), prietenii stiu de ce. Oricum, tot ce pot sa zic e ca de Monica nu ma pot plictisi niciodata. Si ca mereu o sa-mi fie dodr de ea. Si cand avem si noi mai mult de 2-3 ore la dispozitie profitam din plin, pentru ca orele vorbite la telefon nu sunt niciodata suficiente.
Cu Monica am povestit in seara asta de cei 16 ani ai nostri, de scrisorile pe care le scriam si le primeam de la aceeasi Dan si Alex, de tampeniile pe care le faceam si de cat ne-am schimbat.
Ce-am mai facut azi amuzant... i-am zis lu Dani ca vreau sa stau intinsa in iarba sub un copac. Ca un prieten bun ce e m-a dus la padure sa fac asta. Am ajuns noi doi sub copacul cu pricina, m-am intins in iarba si... a aparut o turma de vaci. Cu tot cu ciobanul lor. Momentul de relaxare a fost destul de scurt, a trebuit sa ne mutam, mai aproape de sosea, in mai mult zgomot si mai departe de vaci. Dar a fost bine, imi era dor de sunetul naturii, desi as fi evitat macar vacile.
E bine in concediu... si e bine la Tulcea, desi cred ca as mai vrea sa intalnesc fete cunoscute.
De la Monica am invatat sa fiu sceptica. Cine nu ne cunoaste ar zice despre noi ca suntem rele si inganfate. De fapt daca stau sa ma gandesc s-a tot zis asta de multe ori. Increzute, rele, scorpii si multe altele. Pentru ca pur si simplu ne placea sa facem misto (ne iese destul de bine si acum), prietenii stiu de ce. Oricum, tot ce pot sa zic e ca de Monica nu ma pot plictisi niciodata. Si ca mereu o sa-mi fie dodr de ea. Si cand avem si noi mai mult de 2-3 ore la dispozitie profitam din plin, pentru ca orele vorbite la telefon nu sunt niciodata suficiente.
Cu Monica am povestit in seara asta de cei 16 ani ai nostri, de scrisorile pe care le scriam si le primeam de la aceeasi Dan si Alex, de tampeniile pe care le faceam si de cat ne-am schimbat.
Ce-am mai facut azi amuzant... i-am zis lu Dani ca vreau sa stau intinsa in iarba sub un copac. Ca un prieten bun ce e m-a dus la padure sa fac asta. Am ajuns noi doi sub copacul cu pricina, m-am intins in iarba si... a aparut o turma de vaci. Cu tot cu ciobanul lor. Momentul de relaxare a fost destul de scurt, a trebuit sa ne mutam, mai aproape de sosea, in mai mult zgomot si mai departe de vaci. Dar a fost bine, imi era dor de sunetul naturii, desi as fi evitat macar vacile.
E bine in concediu... si e bine la Tulcea, desi cred ca as mai vrea sa intalnesc fete cunoscute.
19 iul. 2008
Tulcea mea
Am regasit Tulcea asa cum mi-o aminteam, cu fete relaxate si vant pe faleza, cu persoane cunoscute la tot pasul. Asta cred ca imi place cel mai mult acasa, desi cand locuiam aici uram. Ca totul e familiar, totul e cunoscut. Fetele de pe strada, cladirile si terasele, aceeasi oameni in aceleasi locuri. N-am stat nici o ora aseara pe o terasa. Dar numai in drumul pana acolo am intalnit vreo 6-7 persoane cunoscute. Prieteni din copilarie, oameni mari ce mi-au dirijat cumva personalitatea.
Nu mai e totusi ca atunci cand stateam aici, cand stiam chiar pe toata lumea, le stiam povestile si probabil si ei pe ale mele. La lemne sunt altii care stau, am vazut ca nu se mai bea vodka ci bere, nu mai aveau chitara... pe terasa la Istru nu am vazut nici o fata care sa ma faca sa tresar desi acolo a ramas unul din singurele locuri unde cei ca mine, sau cei care au fost o data ca noi, ne mai adunam.
La monument am inteles ca se inchid noaptea portile, carul cu bere s-a transformat in cafenea. Pana si Dani in loc sa fie in Istru era in E3 la baut cu baietii. Nimic nu mai e cum era. Dar totusi aerul e acelasi. Tulcea imi da putina forta. Departe de agitatia capitalei, aproape de ce eram candva.
Cel mai usor e sa iti amintesti si sa tragi concluzii despre trecut. Si cel mai frumos. Un pic mai greu este sa vorbesti despre prezent. Si cel mai greu e sa te gandesti realist la viitor.
Nu mai e totusi ca atunci cand stateam aici, cand stiam chiar pe toata lumea, le stiam povestile si probabil si ei pe ale mele. La lemne sunt altii care stau, am vazut ca nu se mai bea vodka ci bere, nu mai aveau chitara... pe terasa la Istru nu am vazut nici o fata care sa ma faca sa tresar desi acolo a ramas unul din singurele locuri unde cei ca mine, sau cei care au fost o data ca noi, ne mai adunam.
La monument am inteles ca se inchid noaptea portile, carul cu bere s-a transformat in cafenea. Pana si Dani in loc sa fie in Istru era in E3 la baut cu baietii. Nimic nu mai e cum era. Dar totusi aerul e acelasi. Tulcea imi da putina forta. Departe de agitatia capitalei, aproape de ce eram candva.
Cel mai usor e sa iti amintesti si sa tragi concluzii despre trecut. Si cel mai frumos. Un pic mai greu este sa vorbesti despre prezent. Si cel mai greu e sa te gandesti realist la viitor.
18 iul. 2008
plecaciune
Poti sa zambesti ca se poate si mai rau
Poti sa imi scrii din cand in cand, nu am sa citesc tot, ci printre randuri
Poti sa razi putin cand iti aduci aminte de prostiile pe care le faceam
Poti sa incerci chiar o incursiune in rabdarea mea, stii ca am sa am rabdare pana la final pentru simplul zambet
Poti sa incepi prin a-mi spune "plecaciune", sa-mi vorbesti in limbi pe care nu le cunosti si le pocesti cuvintele
Poti sa glumesti spunand ca daca nu mi-a trecut supararea sa nu citesc pana la capat, desi stii ca o voi face
Poti sa te bucuri ca am ajuns la ultimul rand desi stiai ca o voi face
Poti sa folosesti cuvinte cu subanteles, am sa ma fac ca nu vad
Poti sa ma rogi sa "te introduc in seama mea" sperand ca glumind astfel ai sa ma imbunezi
Poti sa te indoiesti ca iti voi raspunde la fel de optimist
Poti sa-mi asculti nervii si toanele zambind pentru ca oricum stii ca am sa te iert
Poti sa vorbesti nonsens
Iubirea sta-ntr-un colt uitata... nu mai continui, stii tu cum se termina fraza
Poti sa ma provoci, stii cat sunt de orgolioasa si voi raspunde
Poti sa apelezi la amintiri, sa atingi punctul sensibil pe care oricum il cunosti
"Realizezi ca vor urma multe nonsensuri, cuvinte fara legatura..asa ca sterge inainte sa citesti.." poti sa imi mai zici si asta
Nu poti sa ma mai intrebi de Monica aceea... asta chiar nu mai poti.
Ma opresc la jumnatatea drumului... sau la jumatatea mailurilor de la tine. Nu ma judeca. Mi-a fost pentru o clipa dor.
Poti sa imi scrii din cand in cand, nu am sa citesc tot, ci printre randuri
Poti sa razi putin cand iti aduci aminte de prostiile pe care le faceam
Poti sa incerci chiar o incursiune in rabdarea mea, stii ca am sa am rabdare pana la final pentru simplul zambet
Poti sa incepi prin a-mi spune "plecaciune", sa-mi vorbesti in limbi pe care nu le cunosti si le pocesti cuvintele
Poti sa glumesti spunand ca daca nu mi-a trecut supararea sa nu citesc pana la capat, desi stii ca o voi face
Poti sa te bucuri ca am ajuns la ultimul rand desi stiai ca o voi face
Poti sa folosesti cuvinte cu subanteles, am sa ma fac ca nu vad
Poti sa ma rogi sa "te introduc in seama mea" sperand ca glumind astfel ai sa ma imbunezi
Poti sa te indoiesti ca iti voi raspunde la fel de optimist
Poti sa-mi asculti nervii si toanele zambind pentru ca oricum stii ca am sa te iert
Poti sa vorbesti nonsens
Iubirea sta-ntr-un colt uitata... nu mai continui, stii tu cum se termina fraza
Poti sa ma provoci, stii cat sunt de orgolioasa si voi raspunde
Poti sa apelezi la amintiri, sa atingi punctul sensibil pe care oricum il cunosti
"Realizezi ca vor urma multe nonsensuri, cuvinte fara legatura..asa ca sterge inainte sa citesti.." poti sa imi mai zici si asta
Nu poti sa ma mai intrebi de Monica aceea... asta chiar nu mai poti.
Ma opresc la jumnatatea drumului... sau la jumatatea mailurilor de la tine. Nu ma judeca. Mi-a fost pentru o clipa dor.
Best friends forever
Sunt defecta. Nu ma mai pot imbata ca pe vremuri. Am baut aseara cam cat a incaput si nu m-am imbatat. O mica durere de cap si atat. Nu tu ameteli, euforii, nimic!
M-am distrat aseara in schimb f tare cu niste oameni foarte misto. Ii explicam acum cateva zile lu' Cutie cum pot eu sa ating starea aia de multumire, fericire, euforie sau cum s-o chema ea fara alcool, fumat, sau alte "ajutoare". I-am zis ca la mine depinde totul de oameni. Si aseara mi-a dat dreptate. Asa e, e simplu.
Momentul culminant a fost desigur sa o vad pe Cristina dansand. Am avut un flashback de ala urat cu ea pe patul de spital si toata perioada plina de intrebari daca o sa se ridice sau nu de acolo. Si ma uitam la ea cum dansa, cu mai multa energie ca mine. Foarte misto. Kodak moment cum as spune...
In alta ordine de idei, e bine sa ai oameni frumosi in jur, e si mai frumos sa ii vezi simtindu-se bine, e bine sa mai iesi din cand in cand intr-o escapada chiar si cu cateva beri in plus si... sa nu uitam ca de azi intru in concediu o saptamana. Ma asteapta tulcea, galati, concertul metallica si... sibiu!!!
Iar titlul acestui post... e o gluma cu lista de messenger a lu cutie!
M-am distrat aseara in schimb f tare cu niste oameni foarte misto. Ii explicam acum cateva zile lu' Cutie cum pot eu sa ating starea aia de multumire, fericire, euforie sau cum s-o chema ea fara alcool, fumat, sau alte "ajutoare". I-am zis ca la mine depinde totul de oameni. Si aseara mi-a dat dreptate. Asa e, e simplu.
Momentul culminant a fost desigur sa o vad pe Cristina dansand. Am avut un flashback de ala urat cu ea pe patul de spital si toata perioada plina de intrebari daca o sa se ridice sau nu de acolo. Si ma uitam la ea cum dansa, cu mai multa energie ca mine. Foarte misto. Kodak moment cum as spune...
In alta ordine de idei, e bine sa ai oameni frumosi in jur, e si mai frumos sa ii vezi simtindu-se bine, e bine sa mai iesi din cand in cand intr-o escapada chiar si cu cateva beri in plus si... sa nu uitam ca de azi intru in concediu o saptamana. Ma asteapta tulcea, galati, concertul metallica si... sibiu!!!
Iar titlul acestui post... e o gluma cu lista de messenger a lu cutie!
16 iul. 2008
Despre apus. Si despre Dorohoi
Cea mai frumoasa parte dintr-o zi este seara. Clar, e momentul care-mi place cel mai mult. Momentul in care soarele apune aproape de tot, nu se mai vede pe linia orizontului dar afara e inca lumina.
Pentru ca imi aduce aminte de copilarie. Seara era momentul cand tataia venea de la camp si baga oile in stana. Dinspre rasarit se vedea trecand vara trenul de Iasi, era un fel de ceas pentru noi. Niciodata n-am stiut ora exact. Seara era cand venea Iasiul, dimineata cand pleca, iar pranzul cand trecea din nou spre Dorohoi. Apusul era undeva in dreapta campului din fata casei. Deasupra Morii Dracilor. Niciodata nu am stiut cum se cheama fabrica aceea, care cred ca era de anvelope. I s-a zis Moara Dracilor de cand au construit-o pentru ca scotea un fum negru ce miroase urat. Efectul industrializarii, sau al poluarii, sau cum o fi.
Imi plac culorile din acel moment al zilei. Nu e nici soare, nici rosu apasator cum e exact la apus. E placut. E o senzatie, un sentiment. Imi place atat de mult... e cel mai frumos moment, cel mai linistit.
De fapt, stiu. Mi-e foarte dor de Dorohoi si de casa lu mamaia mea. Acolo, in colt de sat, inconjurata doar de camp si alte cateva case undeva departe.
Pentru ca imi aduce aminte de copilarie. Seara era momentul cand tataia venea de la camp si baga oile in stana. Dinspre rasarit se vedea trecand vara trenul de Iasi, era un fel de ceas pentru noi. Niciodata n-am stiut ora exact. Seara era cand venea Iasiul, dimineata cand pleca, iar pranzul cand trecea din nou spre Dorohoi. Apusul era undeva in dreapta campului din fata casei. Deasupra Morii Dracilor. Niciodata nu am stiut cum se cheama fabrica aceea, care cred ca era de anvelope. I s-a zis Moara Dracilor de cand au construit-o pentru ca scotea un fum negru ce miroase urat. Efectul industrializarii, sau al poluarii, sau cum o fi.
Imi plac culorile din acel moment al zilei. Nu e nici soare, nici rosu apasator cum e exact la apus. E placut. E o senzatie, un sentiment. Imi place atat de mult... e cel mai frumos moment, cel mai linistit.
De fapt, stiu. Mi-e foarte dor de Dorohoi si de casa lu mamaia mea. Acolo, in colt de sat, inconjurata doar de camp si alte cateva case undeva departe.
15 iul. 2008
Eu sunt varianta complicata
Azi am avut o revelatie... Prima in ultimele luni. Ma si bufneste rasul, dar nu va spun de ce. Asa... mi-au trebuit aproape doua saptamani de stari nasoale, semidepresii si chestii de alea nasolae. Le stiti pe pateticele alea din filme care le paraseste iubitul si stau in pat 3 zile, se uita la filme alb-negru si mananca cipsuri si inghetata? Un fel de stare de asta am avut, doar ca n-am mancat cipsuri si nici nu m-am uitat la filme alb negru.
Iar acum am realizat ce am si de ce. Ce am stiam de fapt... normal si cumva un tipar... barbatii astia... ce fac dintr-o femeie si fara sa stie... Am inteles si ce am: intotdeauna, de cand ma stiu, in relatiile cu cei din jur, mai ales daca a fost vorba de sentimente, am ales varianta complicata. Drumul cu cele mai multe ocolisuri, cu multe dealuri si vai, rauri si munti. Am ales drumul ala complicat stiind ca la capatul lui recompensa, asa cum zicea candva si Cristi, rasplata este de 10 ori mai valoroasa. Nu mai sunt sigura ca asa e. Poate de cele mai multe ori drumul cel mai simplu si cel mai drept e cel mai satisfacator. Nu pot sa imi promit ca de acum incolo voi alege calea cea scurta si simpla. Ma cunosc. Eu sunt varianta complicata. Si de asta de cele mai multe ori pierd, varianta simpla e mult mai usor de ales.
Dar... concluzia mea mi-a facut ziua si sper urmatoarea perioada mult mai usoara. Zambesc mai mult, sunt intr-o stare de veselie. Si daca sunt varianta complicata ce? Macar stiu cum sunt! Si daca cineva indrazneste sa faca fata provocarii... inseamna ca e o persoana deosebita. Si peste medie. Iar daca alege ca ceilalti varianta simpla... poate ca nici nu merita. Sau pur si simplu rasplata aia de 10 ori mai valoroasa o va primi altcineva. Cum era aia cu "Rezisti tentatiei?"
14 iul. 2008
Lene...
Vara vine la pachet cu lenea. Asa, pur si simplu. N-am chef de nimic, mi-e lene si sa stau la birou, mi-e lene acasa ca e o caldura insuportabila, mi-e lene sa ma deplasez pana in bucatarie sa fumez o tigara, unde mai pui ca trebuie sa o si aprind.
Ma tot gandesc la concediu, oricand ar incepe el... Ma umple si mai rau de lene absenta colegilor de la munca, fiecare birou e gol, poate mai vezi pe ici pe colo... tot plini de lene.
Poate weekendul asta plec la mare... sau la Tulcea... oriunde. Unde bate putin vantul. Mai mult ca in Bucuresti. Si poate in 2 saptamani, 3 maxim, plec spre Dorohoi. Sa imi adun energia pentru inca un an. Sa stau degeaba in iarba. Sa joc carti cu George si Cipri si sa nu fac nimic. Sa nu stau in fata calculatorului, sa nu primesc mailuri si sa nu ma bazaie nimeni la cap.
Tot vorbeam cu Cris de nerabdarea plecarii la Sibiu. Abia astept sa o vad in forma maxima. I-am promis ca la prima iesire dupa accident ma imbat cu ea. Deci va trebui sa ma sacrific :)).
Vroiam sa scriu azi ceva inteligent, dar n-am chef acum. Ma gandesc de ieri la asta. Dar pur si simplu... mi-e lene. Atat
Ma tot gandesc la concediu, oricand ar incepe el... Ma umple si mai rau de lene absenta colegilor de la munca, fiecare birou e gol, poate mai vezi pe ici pe colo... tot plini de lene.
Poate weekendul asta plec la mare... sau la Tulcea... oriunde. Unde bate putin vantul. Mai mult ca in Bucuresti. Si poate in 2 saptamani, 3 maxim, plec spre Dorohoi. Sa imi adun energia pentru inca un an. Sa stau degeaba in iarba. Sa joc carti cu George si Cipri si sa nu fac nimic. Sa nu stau in fata calculatorului, sa nu primesc mailuri si sa nu ma bazaie nimeni la cap.
Tot vorbeam cu Cris de nerabdarea plecarii la Sibiu. Abia astept sa o vad in forma maxima. I-am promis ca la prima iesire dupa accident ma imbat cu ea. Deci va trebui sa ma sacrific :)).
Vroiam sa scriu azi ceva inteligent, dar n-am chef acum. Ma gandesc de ieri la asta. Dar pur si simplu... mi-e lene. Atat
12 iul. 2008
vreau sa plec de aici
Nu-mi plac weekendurile in Bucuresti, cu atat mai putin vara. Azi am urlat ca vreau la mare, desi nu ma inebunesc, dar m-a sunat Rux cu Robert din Vama si ma amenintau cu bataia ca au simtit o usoara tristete in vocea mea.
Am petrecut aseara ceva timp cu Iuliea, Carmencita si Diana, asa ca fetele, un fel de petrecere in pijama. Despre ce pot sa vorbeasca 4 fete bete daca nu despre...??? va las pe voi sa ghiciti, puneti ceva alcool langa si ganditi porcos. A fost misto. De fapt si ziua de azi.
Mai ales ca am vazut un super film, "My blueberry nights", n-o sa ma apuc acum sa ii fac o cronica desi poate intr-un post ulterior. Mi-a placut ideea aia de a parcurge un drum, a depasi niste obstacole si a merita ceva ce urmeaza sa primesti. E... fetele astea, mereu la ele trebuie sa fie complicat. Macar a avut final fericit, spre dezamagirea Iuliei care nu vroia sa ii lase pe aia sa se pupe.
Acu ma gandesc la cai verzi pe pereti. Si la faptul ca as vrea sa fiu in alta parte in acest moment.
Am petrecut aseara ceva timp cu Iuliea, Carmencita si Diana, asa ca fetele, un fel de petrecere in pijama. Despre ce pot sa vorbeasca 4 fete bete daca nu despre...??? va las pe voi sa ghiciti, puneti ceva alcool langa si ganditi porcos. A fost misto. De fapt si ziua de azi.
Mai ales ca am vazut un super film, "My blueberry nights", n-o sa ma apuc acum sa ii fac o cronica desi poate intr-un post ulterior. Mi-a placut ideea aia de a parcurge un drum, a depasi niste obstacole si a merita ceva ce urmeaza sa primesti. E... fetele astea, mereu la ele trebuie sa fie complicat. Macar a avut final fericit, spre dezamagirea Iuliei care nu vroia sa ii lase pe aia sa se pupe.
Acu ma gandesc la cai verzi pe pereti. Si la faptul ca as vrea sa fiu in alta parte in acest moment.
11 iul. 2008
Dentistii nu mai sunt ce au fost!
Sa va zic un secret: dentistii nu mai sunt ce au fost!
Stiti doar ca una din cele mai mari fobii ale mele sunt dentistii. N-am mai fost la dentist de la 10 ani si asta de frica. Cand eram mica ma ducea tata la un dentist nebun. Si alcoolic. Cand ma duceam stiu ca trebuia sa iau si o sticla de vin de acasa. De ala negru, de la bunica de la Mastacani. Acel dentist care dealtfel e vecin cu Misu si nu o data l-a adunat de pe scari si l-a tarat in casa, avea si un caine.
Negru si latos, cam neingrijit si de asta probabil nu reusesc sa-mi aduc aminte rasa. Frumos de altfel. Dar imi aduc aminte ca acel cabinet era plin de par negru de la caine, dentistul meu mai mangaia cainele, mai imi pilea un dinte, ce mai... un adevarat vis! Mai tremuram din toate incheieturile, trebuiau sa ma tina 2-3 oameni pe scaun, mai muscam dentistul de mana, mai urlam, mai fugeam prin curtea unitatii militae si tata dupa mine (era medic militar domnul cu cainele).
Unde vroiam sa ajung... acum lucrurile chiar s-au schimbat. Azi am fost a sasea oara la dentist in mai putin de doua saptamani, nu ma mai sperie, desi mai tresar pe la zgomote. Am fost putin panicata in primele zile, l-am si lovit pe saracul Cristi (doctorul, prieten vechi dealtfel) dar trecem cu vederea. Ma trateaza ca pe un copil, aparatele le cheama Zbarnaitorul si Zgaltaitorul, pompa e chestia aia urata si asa mai departe.
Partea buna e ca mi s-a daramat un mit si pot zice tuturor: duceti-va frate la dentist, ca dentistii nu mai sunt ce-au fost! Si asta in sens pozitiv! Daca ma duc eu, poate oricine.
Stiti doar ca una din cele mai mari fobii ale mele sunt dentistii. N-am mai fost la dentist de la 10 ani si asta de frica. Cand eram mica ma ducea tata la un dentist nebun. Si alcoolic. Cand ma duceam stiu ca trebuia sa iau si o sticla de vin de acasa. De ala negru, de la bunica de la Mastacani. Acel dentist care dealtfel e vecin cu Misu si nu o data l-a adunat de pe scari si l-a tarat in casa, avea si un caine.
Negru si latos, cam neingrijit si de asta probabil nu reusesc sa-mi aduc aminte rasa. Frumos de altfel. Dar imi aduc aminte ca acel cabinet era plin de par negru de la caine, dentistul meu mai mangaia cainele, mai imi pilea un dinte, ce mai... un adevarat vis! Mai tremuram din toate incheieturile, trebuiau sa ma tina 2-3 oameni pe scaun, mai muscam dentistul de mana, mai urlam, mai fugeam prin curtea unitatii militae si tata dupa mine (era medic militar domnul cu cainele).
Unde vroiam sa ajung... acum lucrurile chiar s-au schimbat. Azi am fost a sasea oara la dentist in mai putin de doua saptamani, nu ma mai sperie, desi mai tresar pe la zgomote. Am fost putin panicata in primele zile, l-am si lovit pe saracul Cristi (doctorul, prieten vechi dealtfel) dar trecem cu vederea. Ma trateaza ca pe un copil, aparatele le cheama Zbarnaitorul si Zgaltaitorul, pompa e chestia aia urata si asa mai departe.
Partea buna e ca mi s-a daramat un mit si pot zice tuturor: duceti-va frate la dentist, ca dentistii nu mai sunt ce-au fost! Si asta in sens pozitiv! Daca ma duc eu, poate oricine.
9 iul. 2008
Zambind lor
Asta m-a facut foarte fericita. Da, numai modesta nu pot fi dupa ce cineva poate sa scrie despre mine. Mai ales atat de frumos.
Nik mi-a adus aminte de niste momente foarte amuzante din copilaria mea. De Gasca de la scoala, de primele nopti pierdute, de interminabilele cantari pe strazi, de focul de tabara din curtea scolii de pe iarba, de strigatele in noapte, de magarul adus la discoteca si vopsit in zebra, de serile "speciale" cand ieseam toti in pijamale sau in slapi, de prima iubire, primele emotii, primul tremurat de emotie, primii prieteni, primele lacrimi de drag pentru cineva. Plangeam impreuna, radeam impreuna, invatatsem ce inseamna sa strangi pe cineva in brate si sa simti... De o multime de lucruri marunte ce erau atat de frumoase si care uneori imi lipsesc. Imi lipseste Lumy care e undeva in lumea asta mare acu si a carei mana rece si pistruiata nu o mai pot strange cu drag. Imi lipseste cristina a carei veselie ma remonta mereu, Vio cu al lui "Bah Ioana", Costel cu zambetul ala smecher, Nik a carei sensibilitate si sfaturi erau mereu pentru mine punctul de sprijin. Ciudat e sa fii intr-un grup de prieteni a caror medie de varsta e + 7-8 fata de varsta ta. Si totusi era atat de bine sa fii tratat la fel ca ceilalti, sa nu fii tratat ca ala micu desi ii vezi pe ei ca cei mari.
Imi aduc aminte cu mare drag de oamenii si locurile alea, as da jumatate din ce am (nu tot ca e stupid) sa mai traiesc cateva din momentele alea, sa zambesc acelor chipuri,sa strang acele maini, sa aud acele voci. Acum fiecare e undeva, schimbat, cu familii si copii si responsabilitati.
Eu doar zambesc acelor momente care au fost primul meu pas spre lumea de dincolo de copilarie.
Nik mi-a adus aminte de niste momente foarte amuzante din copilaria mea. De Gasca de la scoala, de primele nopti pierdute, de interminabilele cantari pe strazi, de focul de tabara din curtea scolii de pe iarba, de strigatele in noapte, de magarul adus la discoteca si vopsit in zebra, de serile "speciale" cand ieseam toti in pijamale sau in slapi, de prima iubire, primele emotii, primul tremurat de emotie, primii prieteni, primele lacrimi de drag pentru cineva. Plangeam impreuna, radeam impreuna, invatatsem ce inseamna sa strangi pe cineva in brate si sa simti... De o multime de lucruri marunte ce erau atat de frumoase si care uneori imi lipsesc. Imi lipseste Lumy care e undeva in lumea asta mare acu si a carei mana rece si pistruiata nu o mai pot strange cu drag. Imi lipseste cristina a carei veselie ma remonta mereu, Vio cu al lui "Bah Ioana", Costel cu zambetul ala smecher, Nik a carei sensibilitate si sfaturi erau mereu pentru mine punctul de sprijin. Ciudat e sa fii intr-un grup de prieteni a caror medie de varsta e + 7-8 fata de varsta ta. Si totusi era atat de bine sa fii tratat la fel ca ceilalti, sa nu fii tratat ca ala micu desi ii vezi pe ei ca cei mari.
Imi aduc aminte cu mare drag de oamenii si locurile alea, as da jumatate din ce am (nu tot ca e stupid) sa mai traiesc cateva din momentele alea, sa zambesc acelor chipuri,sa strang acele maini, sa aud acele voci. Acum fiecare e undeva, schimbat, cu familii si copii si responsabilitati.
Eu doar zambesc acelor momente care au fost primul meu pas spre lumea de dincolo de copilarie.
8 iul. 2008
Urasc la fel cum pot sa iubesc
Da, urasc. Urasc o anumita categorie de oameni in care din pacate intra foarte foarte multe persoane, unele cunoscute, altele chiar apropiate, care in anumite momente tin sa imi arate aceasta latura a lor.
Deci...
Urasc oamenii prefacuti, urasc oamenii care fac gesturi doar din obligatie, care se prefac si iti arata niste lucruri doar ca sa obtina ceva sau pentru ca asa isi arata ei "recunostinta". Adevarat, sunt in multe cazuri mama ranitilor cum mi-ar zice unii. E adevarat ca imi place sa ajut, poate o fac din egoism ca sa arat eu bine in ochii mei sau a altora. Dar niciodata, si repet, NICIODATA nu fac ceva pentru o rasplata. Nu fac un gest asteptand ceva in schimb, iar daca primesc si simt ca raspunsul este o recunostinta incep sa urasc persoana in cauza. Nu am nevoie de o plata neceruta a unui gest. Ma port frumos pentru ca eu cred ca meriti. Iar daca tu nu simti la fel, nu trebuie sa te porti frumos doar pentru ca eu o fac. Prefer de 1000 de ori mai mult sinceritatea.
Urasc cel mai mult oamenii egoisti. Poate daca nu ai o doza de egoism nu poti supravietui asa cum zic unii. Dar nu suport oamenii care de fiecare data se gandesc intai la ei. Cand faci un gest te gandesti intai la repercursiuni. Mai ales daca ii priveste si pe altii. Urasc acei oameni care orice fac o leaga de ei insisi, care despre orice ai vorbi cu ei ajung sa vorbeasca despre problemele lor aratad ca sunt cele mai grele. Urasc oamenii care se plang. Care nu stiu sa imparta ce au ei mai bun: pareri, impresii prieteni. Eu imi impart prietenii, chiar si pe cei mai dragi cu toti. Intersectez grupuri de prieteni total diferiti care ajung sa nu se suporte, dar o fac fara a fi geloasa sau egoista ca ar putea sa mi-i acapareze altcineva.
Urasc oamenii care se iubesc prea mult si uita sa mai iubeasca si pe ceilalti. Care nu stiu sa daruiasca. Din nefericire acesti oameni care ii descriu eu sunt cei care reusesc. Cu doza de egoism, rautate si nesimtire ajungi mare om, mare caracter.
Urasc oamenii care se panicheaza repede, care nu stiu sa fie puternici si care sunt complexati si nesiguri. Care incearca sa fie cei mai iubiti dintre pamanteni si sa acapareze atentia tuturor din jur din teama de a nu fi cineva mai iubit decat ei. Daca vad astfel de oameni ca petreci mai mult timp cu cineva, incep sa se atarne, sa fie dupa coada ta, sa fie parte din viata acelei persoane. De multe ori nu o fac din rautate, o fac pentru tine (in cazul acesta e vorba de mine, evident) ca vor sa fie langa si sa-l/o iubeasca si prietenii tai. Nu e cazul!!!!! Lasati-ma!!!!!
Am multi prieteni. Care au tot sprijinul meu pentru orice e nevoie. As face aproape orice pentru ei. Dar doar foarte putini din ei pot avea respectul meu. Doar la putini ma pot gandi cu drag si la si mai putini as apela cand imi e greu. Pot sa ii numar pe degete. Degetele de la o mana.
E ciudat sa fii inconjurat de atat de multi oameni. Si atunci cand te doare sa nu ai unde sa strigi.
Deci...
Urasc oamenii prefacuti, urasc oamenii care fac gesturi doar din obligatie, care se prefac si iti arata niste lucruri doar ca sa obtina ceva sau pentru ca asa isi arata ei "recunostinta". Adevarat, sunt in multe cazuri mama ranitilor cum mi-ar zice unii. E adevarat ca imi place sa ajut, poate o fac din egoism ca sa arat eu bine in ochii mei sau a altora. Dar niciodata, si repet, NICIODATA nu fac ceva pentru o rasplata. Nu fac un gest asteptand ceva in schimb, iar daca primesc si simt ca raspunsul este o recunostinta incep sa urasc persoana in cauza. Nu am nevoie de o plata neceruta a unui gest. Ma port frumos pentru ca eu cred ca meriti. Iar daca tu nu simti la fel, nu trebuie sa te porti frumos doar pentru ca eu o fac. Prefer de 1000 de ori mai mult sinceritatea.
Urasc cel mai mult oamenii egoisti. Poate daca nu ai o doza de egoism nu poti supravietui asa cum zic unii. Dar nu suport oamenii care de fiecare data se gandesc intai la ei. Cand faci un gest te gandesti intai la repercursiuni. Mai ales daca ii priveste si pe altii. Urasc acei oameni care orice fac o leaga de ei insisi, care despre orice ai vorbi cu ei ajung sa vorbeasca despre problemele lor aratad ca sunt cele mai grele. Urasc oamenii care se plang. Care nu stiu sa imparta ce au ei mai bun: pareri, impresii prieteni. Eu imi impart prietenii, chiar si pe cei mai dragi cu toti. Intersectez grupuri de prieteni total diferiti care ajung sa nu se suporte, dar o fac fara a fi geloasa sau egoista ca ar putea sa mi-i acapareze altcineva.
Urasc oamenii care se iubesc prea mult si uita sa mai iubeasca si pe ceilalti. Care nu stiu sa daruiasca. Din nefericire acesti oameni care ii descriu eu sunt cei care reusesc. Cu doza de egoism, rautate si nesimtire ajungi mare om, mare caracter.
Urasc oamenii care se panicheaza repede, care nu stiu sa fie puternici si care sunt complexati si nesiguri. Care incearca sa fie cei mai iubiti dintre pamanteni si sa acapareze atentia tuturor din jur din teama de a nu fi cineva mai iubit decat ei. Daca vad astfel de oameni ca petreci mai mult timp cu cineva, incep sa se atarne, sa fie dupa coada ta, sa fie parte din viata acelei persoane. De multe ori nu o fac din rautate, o fac pentru tine (in cazul acesta e vorba de mine, evident) ca vor sa fie langa si sa-l/o iubeasca si prietenii tai. Nu e cazul!!!!! Lasati-ma!!!!!
Am multi prieteni. Care au tot sprijinul meu pentru orice e nevoie. As face aproape orice pentru ei. Dar doar foarte putini din ei pot avea respectul meu. Doar la putini ma pot gandi cu drag si la si mai putini as apela cand imi e greu. Pot sa ii numar pe degete. Degetele de la o mana.
E ciudat sa fii inconjurat de atat de multi oameni. Si atunci cand te doare sa nu ai unde sa strigi.
7 iul. 2008
Pentru ca si deoarece
Pentru ca uneori mi-e dor de tine.
Pentru ca uneori apari in visele mele desi de fiecare data te alung
Pentru ca imi place inca sa stau intinsa in iarba si sa simt mirosul libertatii
Pentru ca nimic din ce am nu se compara cu ce am avut
Pentru ca am trecut prin cea mai frumoasa perioada a vietii fara sa inteleg asta
Pentru ca, poate, candva o sa regret ce am acum
Pentru ca ce simt acum e ceva cu totul nou chiar si pentru mine
Pentru ca mereu am spus ca ma fac eu mare, iar mare fiind nu e asa de bine
Pentru ca si acum zic ca ma voi face mare si poate va fi mai urat decat este
Pentru ca inainte imi placeau garile si trenurile, acum mi-e frica de ele.
Deoarece am cunoscut oameni mai buni
Deoarece acum imi este bine cu mine si nu mai am atat de multe semne de intrebare
Deoarece sunt mai puternica si nu-mi mai pasa atat de mult
Deoarece oricat de greu mi-ar fi am invatat sa zambesc de fiecare data
Deoarece am aflat ca sunt lucruri mai importante in viata
Deoarece vreau sa traiesc totul, fara sa mai sar etape.
Pentru ca uneori apari in visele mele desi de fiecare data te alung
Pentru ca imi place inca sa stau intinsa in iarba si sa simt mirosul libertatii
Pentru ca nimic din ce am nu se compara cu ce am avut
Pentru ca am trecut prin cea mai frumoasa perioada a vietii fara sa inteleg asta
Pentru ca, poate, candva o sa regret ce am acum
Pentru ca ce simt acum e ceva cu totul nou chiar si pentru mine
Pentru ca mereu am spus ca ma fac eu mare, iar mare fiind nu e asa de bine
Pentru ca si acum zic ca ma voi face mare si poate va fi mai urat decat este
Pentru ca inainte imi placeau garile si trenurile, acum mi-e frica de ele.
Deoarece am cunoscut oameni mai buni
Deoarece acum imi este bine cu mine si nu mai am atat de multe semne de intrebare
Deoarece sunt mai puternica si nu-mi mai pasa atat de mult
Deoarece oricat de greu mi-ar fi am invatat sa zambesc de fiecare data
Deoarece am aflat ca sunt lucruri mai importante in viata
Deoarece vreau sa traiesc totul, fara sa mai sar etape.
Ole!
Dupa mult timp am reusit sa petrec o zi doar pentru mine. Dupa ce sambata noapte am fost de-ai nuntii :)) Cum suna asta... ieri am dormit pana la ora 3 dupa masa... In rest, n-am facut decat sa stau degeaba. Mi-a fost lene sa imi fac si de mancare chiar, noroc ca exista pizza cu livrare la domiciliu. Am stat in pat, am citit, m-am uitat la "The O.C." (a nu stiu cata oara, cred ca la seria asta a 4-a oara). Ce imi place la serialul asta e ca desi stiu ce se va intampla, tot ma incearca emotii de fiecare data.
Nici macar la telefon n-am stat, n-am vb cu nimeni (de fapt putin cu Misu). Nici pe mess n-am intrat... deci am stat cu mine si a fost atat de bine... Si am dormit! In sfarsit!
Ole! De 3 ori Ole! A fost bine. Nu as repeta asta in fiecare zi, dar din cand in cand e asa de bine sa ii lasi pe toti cu ale lor si sa ramai tu cu ale tale...
Nici macar la telefon n-am stat, n-am vb cu nimeni (de fapt putin cu Misu). Nici pe mess n-am intrat... deci am stat cu mine si a fost atat de bine... Si am dormit! In sfarsit!
Ole! De 3 ori Ole! A fost bine. Nu as repeta asta in fiecare zi, dar din cand in cand e asa de bine sa ii lasi pe toti cu ale lor si sa ramai tu cu ale tale...
4 iul. 2008
Noua mea obsesie muzicala
De cand am descoperit melodia asta, dansez incontinuu cat o ascult. La birou, pe scaun, chiar si in autobuz cand imi aduc aminte de ea.
3 iul. 2008
Ce spun se aude aiurea
Adio, adica ramai...
Ignorati daca puteti imaginile care nu sunt toate reusite. Doar melodia conteaza
"Si totusi exista iubire" - versuri Adrian Paunescu (se si aude), interpretare, Tatiana Stepa.
Ignorati daca puteti imaginile care nu sunt toate reusite. Doar melodia conteaza
"Si totusi exista iubire" - versuri Adrian Paunescu (se si aude), interpretare, Tatiana Stepa.
Sa-ti futi visele
Expresia asta am auzit-o aseara, de fapt as'noapte, printre niste peturi de bere si aburi de alcool (eu ca un copil cuminte nu m-am alcoolizat, i-am lasat pe altii). Una peste alta, mi-a placut foarte tare aceasta expresia, putin vulgara, e adevarat.
Adica... sa analizam, ca doar suntem femei. Sa-ti futi visele poate sa insemne sa le oferi placere, ceea ce ar fi bine... Sau sa iti bati joc de ele, ceea ce e trist. Cred ca la varianta 2 se referea omu cu expresia...
Oricum, am tinut sa o remarc. A mai fost una misto zisa aseara care am zis ca se duce in categorie cu asta, dar pur si simplu am uitat-o... Si nu era de la alcool, poate de la aburii altora.
Adica... sa analizam, ca doar suntem femei. Sa-ti futi visele poate sa insemne sa le oferi placere, ceea ce ar fi bine... Sau sa iti bati joc de ele, ceea ce e trist. Cred ca la varianta 2 se referea omu cu expresia...
Oricum, am tinut sa o remarc. A mai fost una misto zisa aseara care am zis ca se duce in categorie cu asta, dar pur si simplu am uitat-o... Si nu era de la alcool, poate de la aburii altora.
1 iul. 2008
Hug for smile
Diferente
Noi, femeile, gandim prea mult. Interpretam prea mult, analizam fiecare gest si fiecare fapta a celor din jur. Mi-a zis la un moment dat un prieten ca gandesc prea mult. A sunat foarte hilar si mi-am batut joc. Cum poate sa-ti zica cineva ca gandesti prea mult? Acum imi dau seama cata dreptate avea.
La barbati e mai simplu. Iau lucrurile asa cum sunt, sau asa cum le vad ei. Nu se gandesc ca poate cei din jur le interpreteaza altfel, ca lucrurile pot fi si altfel decat la prima vedere. Barbatii clar sunt mai despteti la acest capitol.
Sigur ca ei nu stau de vorba cu prietenii asa cum fac fetele si povestesc tot felul de amanunte de genul: s-a uitat in jos, apoi mi-a zis nu stiu ce, apoi s-a uitat la dreapta, apoi a lovit cu mana in masa, apoi in stanga sau mai stiu eu ce prostii remarcam noi.
Ei nu remarca daca se intalnesc de doua ori cu o femeie si ea e imbracata la fel. Dar noi stim si daca avea aceeasi pereche de sosete si de ce nu avea alta.
E chestia aia care o zicem noi: da ce o sa zica el daca apar iar langa, sau daca ma imbrac nu stiu cum, sau daca il sun eu, sau, sau, sau... Va zic eu dragele mele: nu va zice nimic! Pentru ca pur si simplu nu isi va da seama!
La barbati e mai simplu. Iau lucrurile asa cum sunt, sau asa cum le vad ei. Nu se gandesc ca poate cei din jur le interpreteaza altfel, ca lucrurile pot fi si altfel decat la prima vedere. Barbatii clar sunt mai despteti la acest capitol.
Sigur ca ei nu stau de vorba cu prietenii asa cum fac fetele si povestesc tot felul de amanunte de genul: s-a uitat in jos, apoi mi-a zis nu stiu ce, apoi s-a uitat la dreapta, apoi a lovit cu mana in masa, apoi in stanga sau mai stiu eu ce prostii remarcam noi.
Ei nu remarca daca se intalnesc de doua ori cu o femeie si ea e imbracata la fel. Dar noi stim si daca avea aceeasi pereche de sosete si de ce nu avea alta.
E chestia aia care o zicem noi: da ce o sa zica el daca apar iar langa, sau daca ma imbrac nu stiu cum, sau daca il sun eu, sau, sau, sau... Va zic eu dragele mele: nu va zice nimic! Pentru ca pur si simplu nu isi va da seama!
Facebook Page
Ce citesc, ce indragesc
