cu tine-n gand

M-am trezit dimineata cu tine'n gand.
Fara sa te visez sau sa vorbesc despre tine...
Asa, pur si simplu. M-am trezit gandindu-ma, de nicaieri.

Si mi-am spus ca e bine ca a fost asa.
Daca m-ai fi iubit asa cum am facut-o eu, am fi sfarsit prin a fi un cuplu de ala, de mall poate.
Ne-am fi trait zilele la fel, intre servici si timp liber putin, am fi locuit impreuna intr-un apartament cu chirie sau intr-o camera mica, am fi visat la locul nostru, intr-o zi, ne-am fi plans ca nu avem suficient de multi bani ca visul nostru sa devina real, intr-o zi.
Ne-am fi dus impreuna la cumparaturi, am fi gatit impreuna, am fi dormit "de pranz". Lucruri frumoase, dar doar atata timp cat nu deveau obicei si n-am mai fi stiut sa le apreciem. Te-ar fi deranjat ca stau prea mult la telefon, m-ar fi deranjat ca stai prea mult la calculator.

Am fi facut acele lucruri banale care atat de mult le-am dorit candva. Dar care, repetate la infinit ar fi facut din noi doi iubiti obisnuiti, plictisiti. Te-ai gandit sa ma inseli, m-as fi gandit la vechi iubiri. Ai fi vorbit cu vechi iubiri pe ascuns, as fi visat la alte clipe.
Nu ti-ar mai fi placut parul meu, zambetul meu ar fi devenit tot mai trist.
E mai bine.
As vrea doar sa taci, sa nu-ti para rau, sa ma pastrezi ca pe acea iubire ascunsa care ar fi putut fi totul, dar n-a fost nimic. Ca acel vis de care ne-ar fi fost frica.

Nici macar nu stiu daca te-am iubit cu adevarat. Am crezut intr-un vis.
Stiam sentimentul, l-am mai avut.
Doar ca... langa tine... si doar langa tine am indraznit sa cred. E ciudat, dar chiar ma vedeam in viata aia monotona si obisnuita. Stiam cum ar fi diminetile, si noptile, si duminicile... stiam toate astea si nu-mi era frica de ele.
Niciodata n-am indraznit sa visez atat cat am visat cu tine... si chiar daca am fi fost ca toti ceilalti mie imi plavce sa cred ca totusi am fi reusit.
Dar da, ai dreptate. Decat sa esuam. Poate e mai bine