Tu asta ar trebui sa faci! sa!

Stii ce e ciudat? Ca m-am gandit de multe ori sa fac cate un lucru pentru mine. Un lucru important, ca si cum m-as decide sa iau taurul de coarne.
Dar de fiecare data imi piere curajul inainte de a striga. Am si eu un vis nevinovat. Nu am sa-l scriu aici pentru ca, asa cum am spus, imi piere curajul inainte de a-l striga. E un vis ce se poate realiza, poate. Dar daca nu... Stiu, da, daca nu ai curaj sa incerci nu vei vedea niciodata daca se poate sau nu. Doar ca povestea sta in felul urmator: ar fi prea greu sa nu se indeplineasca. Asa e un vis care sper ca intr-o zi se va materializa. Exista doua variante, ambele urate:
1. Daca se indeplineste, ce vis as mai avea? Ce sa fac cu el? La ce mai visez, la ce mai sper. Ce mai faci cu un vis cand se indeplineste?
2. Daca nu se indeplineste si va trebui sa accept ca nu sunt capabila?

Dar... si aici am sa incep de fapt sa scriu ceea ce vroiam sa scriu din primul rand si bat campii... Mi-am auzit visul din gura altcuiva. Sau din sufletul altcuiva. Spunandu-mi: tu asta ar trebui sa faci! Asta sa faci!
Si m-am speriat.