Uneori sunt cam patetica, nu e asa?
Oamenii zic ca am un blog cam trist sau cam depresiv.
Ciudat, eu nu simt asa. E un colt al meu care am acceptat sa-l impart cu cei din jur. Adevarat, asta ma opreste sa scriu despre unele lucruri (o fac, dar la modul ipotetic sau sub alte forme) sau despre anumite persoane.
M-am gandit sincer sa-mi fac un alt blog, sub anonimat, si despre care sa nu stie nimeni. Tot eu mi-am dovedit ca daca vrei totusi sa afli despre blogul cuiva, chiar daca, il ascunde, exista modalitati de a o face.
Nu, nu sunt depresiva. Nici macar trista. Am momente bune sau momente rele. Sunt un om rau de multe ori si insuportabil. Uneori sunt un om bun si daca pot ajuta pe cineva cu ceva, as face-o.
Nu mi-e frica de cuvinte mari. Sunt o persoana care stie sa fie fericita uneori, chiar daca stie ca va plati scump pentru asta, dar merita.
ma entuziasmez prea repede si ma desumflu la fel de repede. Dar ce conteaza?
Imi place asa.
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
-
▼
2008
(239)
-
▼
octombrie
(16)
- fara inspiratie
- Post scriptum
- Sunt o persoana complexata
- rucsac si cort si izopren, sac de dormit si bocanci
- Sim
- Melodrame
- Tu asta ar trebui sa faci! sa!
- Multumiri. Si atat.
- O clipa de nebunie
- Punct
- Eu nu vreau sa ajung niciodata ca tine
- Serenity
- Pentru ca marea ne cheama la ea...
- Furie
- My stuff
- Atat
- ► septembrie (27)
-
▼
octombrie
(16)
4 comentarii:
Cu totii am simtit si nori de ploaie si razele soarelui in viata noastra, ne-am bucurat si am plans din nimicuri, dar amintirile raman aievea cu noi (fie ele bune sau rele). Sunt mici parti din noi si din lumea din jur. Asa ca zambeste, nu esti melodramatica, doar melancolica.Cam aceasta stare ti-o insufla inconstient Bucurestiul, un "corset" al timpurilor noastre. Si tine cont ca ti-o spune o persoana 100% made in Bucuresti (doar procreata -sic!, caci copilaria mea poarta umbrele si mirajul povestilor din satul tipic romanesc). In multe dintre postarile tale aici m-am regasit si da, asa cum ti-am spus si la telefon as vrea si eu sa urlu la sefii mei, numai asa ca sa vada si ei cum este si mai ales cum te simti dupa urletele lor (ma simt precum ursul gonit in padure, dupa fiecare urlet al lor).O zi frumoasa!
Melodramatic sau nu, e blogul tau, scrii ce vrei, cum vrei, etc.
Mie-mi place cum scrii, trist, profund..Spor in continuare!
Mersi mult. Cand asta vine de la "versiunea imbunatatita al ălui mai perfect de pe planeta" pot spune chiar ca sunt foarte mandra.
deci nu esti eeemmmmooo? :)) eu cred k uneori postezi lucruri triste ca sa fii happy dupa. de mine vb k am blog undercover? eu credeam k toata lumea are blog ascuns! cum , tu nu ai???:))))
Trimiteți un comentariu