Multumiri. Si atat.

E o senzatie.
Sau un sentiment.
Acela cand simti ca lucrurile se intampla toate foarte natural, firesc, ca totul e asa cum ar trebui sa fie. Nu gasesc exact cum sa o exprim in romana, in engleza ar fi acel "it feels so right".
Sentimentul asta l-am trait in ultimele zile. Dar acum a trecut, s-a dus. E bine sa cunosti oameni misto si e si mai bine sa ii ai in jurul tau. Citeam azi de dimineata sms-ul pe care mi l-a trimis vineri cristinica referitor la venirea celor din Sibiu la Bucuresti. Are mare dreptate, si eu aveam acelasi sentiment de calm la gandul asta. E ca si cum asa ar trebui sa fie, ca si cum totul e natural. In fine, ciudat sentiment, si greu, mult prea greu de exprimat, mai ales cand inca te simti coplesit de tot felul de... senzatii am sa le zic, nu-mi place sa le numesc sentimente.
Multumiri. Si atat.