Eu nu vreau sa ajung niciodata ca tine

Imi vine uneori sa ma uit in ochii unui om pe care il admir pentru cate ceva si il dezaprob pentru altele si sa ii zic: "Eu nu vreau sa ajung niciodata ca tine!".
Mi-a zis mai demult Cristina ca ma entuziasmez prea repede in fata unor oameni. Zic des despre cate cineva ca e un om foarte destept, sau ca stie atat de multe, sau ca e foarte tare, etc. S-ar putea sa aiba dreptate.
Ma fascineaza oamenii, asta e. Mereu m-au fascinat. De asta ajung sa ma bag neinvitata in viata unora, asa ajung ca unii sa ma iubeasca pentru asta si altii sa nu ma mai suporte. Ghinionul lor zic eu, desi ma intreb uneori daca nu cumva e norocul lor.
Imi place sa descopar laturi care stiu ca nu sunt la vedere, acele dedesupturi care nu te-ai astepta sa le gasesti la ei. Sa stiu ca si ei sunt umani, ca si ei simt, ca si ei sufera sau se bucura pentru altii, desi in aparenta sunt cei puternici, cei care au totul in maini sau la picioare.

Imi zic totusi ca ar trebui sa-mi vad de ale mele, sa imi traiesc un vis, pe care trebuie intai sa-l descopar. Poate mi-e frica sa caut de fapt ce vreau eu si sa imi dau seama ca nu am sa obtin asta. Sunt mai multe variante. M-a intrebat intr-o zi Sim unde si in ce circumstante ma vad fericita, cine e langa mine si de ce. I-am zis doar ca in acel moment vreau sa fug undeva departe, unde sa fiu singura, sa-mi fie frig si sa trag o patura groasa si moale pe mine. Hm... asta suna mai mult ca o stare acuta de depresie, nu un moment de fericire. Am cautat atunci si momentele fericite din viata mea, mereu era cineva daca nu mai multi oameni in jur.
In toate aceste momente nu eram aici. Si atunci... ce caut eu aici si de ce?
Nu am nici un moment macar aproape fericit de aici, din Bucuresti. Toate sunt ori acasa, la Tulcea, ori undeva intr-o padure la o grota (stim care), ori intr-un colt de Moldova mea draga, ori intr-alt colt de tara... Dar nu aici. Poate de aici ar trebui sa incep. Dar n-am curaj. Vreau sa plec intr-un oras mic si civilizat... si sa am acolo ce sa fac. Sa am ideea mea, visul meu in care sa cred.
Si totusi, eu nu vreau sa ajung niciodata ca tine. Am ras de tine cand ti-ai urmat visul, si am avut dreptate, desi am fost o idioata ca am facut asta. Nu esti fericit acolo, nu merge pentru ca nu crezi indeajuns de mult. Eu vreau sa am un vis in care sa cred, sa stiu pentru ce imi toc nervii aici. Ca intr-o zi sa fiu acolo, oriunde ar insemna acest acolo.