25 mai 2008

s-a daramat fabrica de timp

Anamaria ieri fericita ca ma vede pe mess: "in sfarsit! te pandesc de nu stiu cand. Mai intri si tu pe mess?". Mda... n-am lipsit decat 2 zile, dar pentru un om care are cam mereu calc deschis (uneori si cand doarme) e o oarecare lipsa. Ce am facut in perioada asta? Am dat cu trafaletul... pasionant, incitant... ce pot sa zic? Varuit, vopsit, curat si inca mai am... ohoho. Clar, nu e zidaria meseria pentru care am fost facuta. Daca o sa renunt vreodata la scris, nu tre sa ma apuc de zugravit ca nu ajung la nici un rezultat. Noroc cu Smotocel ca mi-a dat ieri o mana de ajutor ca mai aveam putin si faceam 48 de ore de stat intre pereti cojiti.
Partea buna si frumoasa a lucrurilor este ca peste cateva ore ma vad cu Anamaria mea la aeroport, ca vine in tara macar putin. Partea proasta e ca de maine incep si sesiunea. Si ca sambata viitoare tre sa ajung si la Tulcea la nunta. Nu prea mai am putere sa-mi fac liste cu bune si proaste ca is prea multe. Corectura, articole, munca, marti, miercuri, nunta, mutat toate bagajele (asta nu stiu cand o fac), aranjat camera, 2 examene printre asta, sa merg s-o vad pe Cristina macar o data, etc, etc.
Cam asa arata o viata prea complicata sau lipsa de timp. Asa ca dragii mei prieteni, stiti ca va iubesc si va rog frumos sa nu-mi mai reprosati ca aflati despre viata mea doar de pe blog. Promit ca atunci cand lucrurile se vor linisti voi bea cate o bere cu fiecare, dar pe rand sa nu ma imbat.

1 comentarii:

cubdegheata spunea...

Sper ca timpul sa joace in favoarea ta, oriunde ti-ai indrepta pasii.Cunosc senzatia, de a simti ca 24 de ore sunt prea putine si totusi foarte importante.Te pup, Carmen.