Dincolo ne vom recunoaste dupa suflete. Replica asta ori am auzit-o la radio, ori am vazut-o intr-un film, ori am citit-o intr-o carte. Nu mai stiu. Stiu doar ca mi-a placut foarte tare. Nu sunt f credincioasa, poate am fost candva, nu foarte, dar mai mult decat acum. Imi place in schimb la nebunie ideea unei lumi in care exista doar suflete, doar esenta si nimic fabricat. Adica fiecare se duce acolo cu ce are in el, fie bune sau rele. Si nu ai cum sa-ti recunosti oamenii dragi decat daca aici, in lumea asta, i-ai cunoscut foarte bine sufletul. Daca ai cunoscut un om dincolo de aparente si ai inteles ce e inauntrul lui, daca i-ai citit sufletul si ai vazut cum simte, doar atunci vei putea sa-l recunosti acolo. Altfel nu. Daca ai mers dupa imagini fabricate, dupa o imagine pe care ti-ai facut-o tu repede si dupa aparente... Chiar daca ti-ai facut o imagine buna, chiar daca ai iubit omul acela aici, acolo... nu ai cum sa-l recunosti! Nu o sa-l mai vezi niciodata!
Cand un om drag pleaca dintre noi, acolo, consolarea e aceea ca e intr-o lume mai buna. Si gandul asta te face sa treci peste. La mine, asa a fost. Poate de asta sunt acum mai puternica. Ca e acolo, ca ma iubeste mult si ca intr-o zi ne vom revedea. Dar daca nu i-ai cunoscut sufletul indeajuns... se va intampla asta? Buna intrebare? Si greu raspuns pe care nu stiu daca vreau sa il aflu.
Doar ca noua idee care mi-a intrat acu in cap, asta cu "dincolo ne vom recunoaste dupa suflete" ma face sa imi doresc sa cuosc mult mai bine sufletul fiecarui om care il iubesc aici.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu