Nu-i înţeleg sub nici o formă pe oamenii care-şi petrec câte 2 ore în trafic zilnic în loc să călătorească cu mijloacele de transport în comun. Pot înţelege comoditatea - în maşină poţi fuma, poţi asculta muzica pe care vrei să o asculţi - deşi majoritatea îşi ţin aparatele pe radio, ai aer condiţionat, nu te cerţi cu babele pentru locuri, etc.
Dar... dragii mei, habar nu aveţi ce pierdeţi! Fiecare zi e o aventură. Autobuzele (mai mult decât metroul) sunt un nesfârşit izvor de inspiraţie. Mă gândesc adesea câte lucruri aş putea să povestesc din tramvaie, trolee, etc.
Acum vreo lună aproape, de exemplu, o fată de vreo 20 de ani, care îmi părea cunoscută (cred ca am văzut-o voluntar la NexT, nu vreau să greşesc), avea o conversaţie la telefon cu mama sa. Îi povestea foarte încântată cum a fost la un interviu şi că i s-a propus un job de asistent manager. Trebuie să stea la birou de la 10.00 până la 20.00 aproape, dar are multe de învăţat. Ce-i drept, jobul o să-i ocupe mult timp şi nu e foarte bine plătit - 500 de lei pe lună. Dar nu contează, e într-o agenţie de publicitate şi sigur îi va folosi. Facultatea... da, e cam nasol, cred că o să trebuiască să se lase de facultate, dar când lucrezi într-o agenţei de publicitate, e mai important decât să-ţi continui facultatea.
Dacă nu coboram înainte să-şi termine conversaţia telefonică, zău că m-aş fi dus la ea să o scutur puţin să-i zic câte ceva: măh fetiţo, ce pana mea e în mintea ta creaţă? Cum să stai 10 ore pe zi la muncă pentru un salariu de 500 de lei? Să fii sclavul unora care câştigă de pe urma ta de 100 de ori mai mult?
Înţeleg fascinaţia primului loc de muncă, şi eu câştigam la Tata Pati 230 de lei. Dar asta era acum 7 ani şi lucram 30 de ore pe săptămână! În ture, ca să mă pot duce la şcoală! Şi oricum, după un an jumătate, la aceleaşi 30 de ore, câştigam vreo 700 de lei.
Am avut chiar un moment de panică după ce am auzit conversaţia: aşa de prost merge piaţa locurilor de muncă în ultimul timp? Atât de greu este pentru un debutant să găsească ceva de muncă? E adevărat ca de ceva timp nu prea m-a interesat, dar totuşi? Am auzit de ceva locuri de muncă destul de ok, în companii respectabile. Dacă voi avea vrodată şansa să am o discuţie cu fata aia... pe care sper să o reîntâlnesc la un moment dat, deşi nu prea circul cu 133-ul nici la 8 dimineaţa, nici la 9 seara (în restul timpului, ea fiind sclav pe plantaţie), îi comunic eu un part-time, de 5 h-zi, cu un salariu de 200 de euro. Mult mai decent. Şi poate să meargă la facultate.
PS: Observaţi o schimbare?
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
26 mai 2011
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (4)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu