Oameni

Am deschis de dimineata documentul editabil cu dorinta apriga de a scrie despre oameni. E mult prea general si am realizat ca n-am sa reusesc.

Asa ca am sa vorbesc despre oameni din viata mea, despre o mica parte din ei, despre experiente recente.

Am sa vorbesc despre acei oameni pe care ii intalnesti o data in viata si despre care stii sigur, dintr-un instinct pe care nu ai cum sa ti-l explici, ca iti vor aduce ceva in viata. Ceva bun, ceva in plus. Ii vezi odata si stii. Stii ca nu trebuie sa ii pierzi, ca sunt importanti pentru existenta ta ca om. Ca, desi ei nu o stiu, trebuie sa le explici ca nu au de ce sa fuga din viata ta si ca impreuna puteti construi lucruri mari. Oameni in fata carora poti fi tu, fara nici un fel de cenzura si fara nici un fel de rol asumat. Sunt rari oamenii astia, iar atunci cand ii intalnesti trebuie sa tragi cu dintii si sa ii pastrezi in viata ta. Mie mi s-a intamplat de prea putine ori. Si i-am pierdut. Sunt oameni in fata carora nu ai voie sa gresesti, ei te stiu si tu ii stii, fara a va spune foarte multe cuvinte.

Am sa scriu despre acei oameni pe care nu dai doi bani la inceput. Care ti se par atat de insignifianti incat, cu aroganta, le intorci spatele. Care muncesc pentru atentia ta, se chinuie sa iti demonstreze ca merita sa fie acolo iar tu te simti flatat. Te flateaza atentia lor, daruirea cu care se deschid in fata ta. Te simti vinovat pentru aroganta de care ai dat dovada. Si patrund in viata ta. Ca mai apoi sa te rasplateasca cu aceeasi metoda. Sunt oamenii care m-au pacalit de multe ori. Asta pentru ca ar trebui sa-mi ascult instinctele mai des si sa nu ma las pacalita de cei ce stiu sa foloseasca cuvintele.

Sunt oameni de care ai nevoie. Care iti ofera ceva ce tie iti lipseste. Iar tu te agati inconstient de ei luand doar ce iti convine, uitand ca ei vin cu tot pachetul. Sunt oamenii care te fac sa suferi cel mai tare, de multe ori inconstient. E vina ta ca ai uitat restul pachetului.

Sunt oamenii rai, oameni care vin in viata ta pentru ca au nevoie de tine. Nu ii sesizezi mereu din prima. Sunt draguti, amabili, pot fi chiar sentimentali. Te legi de ei, se naste un sentiment de bine, de drag, de protectie. Isi ating scopurile si apoi pleaca fara nici un semn. Sunt oameni pe care ajungi sa ii urasti. Nu o fac mereu din intentie, unii asa sunt construiti, instinctual. Sunt oameni in fata carora te simti ca un pres utilizat de prea multe picioare sterse. Si care te manipuleaza prin ”nevinovatia” lor. Si pe care ii iubesti neconditionat, in ciuda raului pe care stii ca ti-l fac.

Si mai sunt si acei oameni pe care ii stii de mult si pe care ii vezi rar. dar atunci cand ii vezi e totul neschimbat. in fata carora esti la fel, in fata carora nu conteaza nici timpul, nici bagajul sentimental, nici povestile care au curs.

Aceste categorii de fapt nici nu exista de sine statator. Si ce e mai gresit e sa incerci sa incadrezi oamenii intr-una din categorii. Dar o faci, cu sau fara motiv.
Si sunt oameni pe care ai sa ii iubesti mereu, cu bune si rele. Si fara de care viata ta ar fi goala.

Mai sunt tot felul de alti oameni. Pe ei i-am sesizat in ultimul timp, cat am privit mai mult in jur. Acum nu dau un test, dar as vrea sa imi spuneti daca va recunoasteti printre ei, in viata mea. Eu am nevoie de toti, chiar si cei care ma fac uneori sa simt ca nu mai vreau sa vad oameni in viata mea.