Astazi mergeam pe strada cu castile in urechi (de cand mi-am luat telefon roz, ascult radio - nu dealtceva, dar nu am avut bani si de card de memorie, deci nu am inca un playlist). Si, la un moment dat, incepe "Lynn Anderson - Rose Garden".
Ma amuza profund si ma apuca un chef profund de zambit, dansat si alte cele.
Eram la trecere si radeam ca proasta si ma miscam de pe un picior pe altul... si uite asa toata lumea din jur se uita foarte ciudat la mine.
Eu le zambeam si ei se uitau urat. Nu am inteles.
Daca dansam, ceea ce mi-as fi dorit, si-ar fi putut inchipui ca sunt nebuna. Dar nu sunt. Si nici nu dansam, doar zambeam fericita. De ce nu pot oamenii sa zambeasca pe strada?
Eu inteleg ca e criza, inteleg si ca avem toti probleme... dar de ce nu incercam macar sa zambim?
Poate va apuca si pe voi dansatul... deci:
Deci ma distreaza si acum...
E atat de sincera melodia asta:
"I never promised you a rose garden.
Along with the sunshine,
There's gotta be a little rain sometimes"
hihihi
skip to main |
skip to sidebar
Intr-o viata fara sens, circulam pe contrasens
12 iul. 2010
Despre mine
Uneori sunt rea, capricioasa si alintata. Sunt repezita si uracioasa daca imi propun asta. Imi place sa ascund faptul ca de fapt sunt o visatoare, imi place sa par adult puternic cand de fapt am ramas pe undeva pe la 15 ani, as vrea sa scriu, sa visez, sa zbor uneori, imi place sa ma iubeasca lumea si sa am persoane de care sa-mi fie drag... imi plac narcisele albe, primavara, capsunele, mirosul de pepene galben, tot ce e verde si Sandy Bell. Imi place sa rad dar si sa fiu trista in lumea mea...
Ce citesc, ce indragesc
Persoane interesate
Blog Archive
-
►
2014
(15)
- ► septembrie (1)
-
►
2011
(34)
- ► septembrie (1)
-
►
2009
(300)
- ► septembrie (29)
6 comentarii:
Vezi, de-aia te iubim noi pe tine... pentru ca iti cumperi un telefon atat de roz, pentru ca nu ai uitat sa zambesti si pentru ca dansezi in mijlocul strazii daca asta simti... :)
mai roz de atat nu aveau :))
The Rose Garden effect....consta in buna dispozitie, zambete, rasete si de ce nu o scurta iesire din monotomia cotidiana. Asta am simtit cand am descoperit fara sa vreau in playlistul de la serviciu acordurile acestei piese vechi. Crede-ma ca dupa ce am ochit precum un vanator teancul de hartii de pe birou, mi-a venit sa dansez pe aceasta melodie. Una din micile ironii ale vietii...placuta, in esenta. Si da, bucurestenii nu prea zambesc pe strada. Esti fie nebun, fie un prieten de-al lui E.T. Si daca vrei sa stii la ce zambesc ei, iti dau un mic pont: "Show me the money!!!!!" (in fata lor zambesc fara nicio retinere). :D Pe viitor daca vrei sa mai ai astfel de porniri pe strada, iti recomand sa iti accesorizezi telefonul cu una bucata catel rasa chihuahua pe care sa-l alinti Cojonel. :)))) Oricum tu esti unica, la fel si zambetul tau. Cum Poponet a ajuns VIP, Cojonel va fi cu siguranta in mainile tale un Megastar.
Spre exemplificare iti ofer o poza cu mister Cojonel postata la mine pe blog. Pupici!
:)) Of doamne, carmenutza... numai tu puteai sa vii cu idei de astea :))
F tare
Ma bucur ca ti-a placut versiunea imortalizata a lui Cojonel. :D Hugs!
Trimiteți un comentariu