Niculae

Pana cand am sa invat sa inteleg moartea, va trebui sa inteleg cum e cu viata.
Niculae nu mai e printre noi

Later edit:
m-am tot gandit toata ziua si as fi vrut sa las atat.
Dar pur si simplu nu pot.
M-am culcat, sperand ca atunci cand ma voi trezi voi afla ca e inca in spital si se face bine.

Cand ma gandesc la Niculae imi aduc aminte biroul din Dacia 85 si ariciul sau din paie. Si acum mai sunt exemplare din acel arici prin Sapte Seri.
Imi mai aduc aminte de Niculae in prima mea zi la Sapte Seri, cand nu gaseam butonul de unde se deschide Mac-ul. Si cand m-a lasat sa joc un joc cu o gradina si niste animale si niste oameni, cat el coboara pana La Puiucute sa-si ia o shaorma. I-am omorat un om in vreo 5 minute, eu stiam sa joc doar solitaire.

Mi-l mai aduc aminte pe Niculae cand dadea cu mopul intr-o duminica, cand ne-am mutat sediul in Magura Vulturului. Spala pe jos la mine in birou, si radea de mine ca sunt nepriceputa si nu ma mai marit asa.

Cand a plecat din Sapte Seri a disparut pentru ceva timp din viata mea (imi mai lasa uneori comentarii pe blog ca sa stiu ca ma citeste si ca e cumva alaturi de mine). A aparul la spital, dupa ce am avut noi accidentul. O facea mereu pe Cristina sa rada..
Apoi berile din Anca, discutiile interminabile...

Si-mi este atat de ciuda.
Daca am sti ca un om ar putea pleca prea devreme din viata noastra... ne-am comporta altfel? As fi baut mai multe beri cu Niculae, as fi ras mai mult? Pai daca toti cei din viata lui am i baut mai multe beri cu el, ar fi devenit alcoolic.

de fiecare data cand un om drag moare, mi-e frica de ceilalti din viata mea. Ca si cunm ar putea pleca maine, si culmea, chiar ar putea. Si nu ne-am spus destule, si n-am baut suficiente beri...

Si-acum vin cu marea mea dilema (pe langa toate acele de ce-uri?):
De ce ne pierdem timpul cu atat de multe prostii, de ce traim ambitii si gandim prea mult, de ce avem orgolii si nu vorbim unii cu altii cu lunile, de ce uitam... cand maine eu, sau tu, sau el, sau ea, am putea sa nu mai fim pur si simplu?
Sa avem apoi ce regreta?

El nu a fost Niculae, el este. Si o sa ramana. Si n-as vrea sa mai plang, ci as bea o bere cu el, pentru el. Pentru ca aveam beri promise cand se va intoarce, in septembrie, sanatos, acasa.