6 apr. 2010

sa, sa, sa

De fiecare data cand ma intorc de la Tulcea (nici nu stiu daca sa mai scriu acasa sau nu) am un sentiment de regret pentru timpul ce n-am sa-l mai pot vreodata intoarce.

Am fost tineri si frumosi, nebuni si altfel, am indraznit sa nu ne pese, sa ne rupem de realitati si constrangeri, sa facem totul contra, sa traim la maxim totul, sa iubim doar cum stiam noi, sa fim liberi.
Cand toti ne spuneau asa NU, noi faceam invers. Am urcat stanci, am dormit in corturi si pesteri, am umblat pe canale cu barci, am patruns pe plaje pustii, am mers zile si nopti pe drumuri pe care nimeni nu pasise.

Ne-am iubit timpul si ne-am iubit mult intre noi, ne-am certat, ne-am impacat, ne-am racit si ne-am apropiat.

Acum suntem diferiti, avem probleme si servicii, avem bani, masini sau case. Sau cariere. Ne vedem la o bere in batranul Istru, nici Carul cu Bere nu mai e ce a fost, gasim doar niste pereti verzi.

Nici Iris, nici Cargo, nici Phoenix nu mai canta asa cum ne canta noua, nici la lemne nu mai bea nimeni vodka ieftina, la monument se inchide noaptea... iar sunetele de chitari... le-am si uitat. Nu mai avem nici tricouri negre si nici par verde. Si pletele au cazut si burti au crescut.

Avem obligatii, nu avem timp, avem telefoane si laptopuri.
Ma uit la noi si ma apuca dorul de ce a fost si nu inteleg si as mai vrea si as face atatea si as spune atat de mult...

As vrea macar o noapte sa dam cu totii timpul inapoi, sa ne regasim in jurul unui foc de tabara cu Gelu si-ale lui povesti, cu un borcan de gem si cioco-cioco si pufuleti si muzica in surdina la casetofonul cu baterii si casete.
Sa mergem la statuia noastra din cimitirul din Sulina, sa nu ne inteleaga nimeni de ce, sa fim mandri ca suntem altfel si ca... "circulam pe contrasens".

Si-as mai vrea o sticla de Tanita si sentimente ascunse si fricile de atunci si lucrurile mici care ne pareau atat de mari si sa simtim si sa ne privim in ochi mereu, asa cum faceam atunci.

Sa mirosim a fum si a pestera si a plaja si a nisip si a sare cand venim acasa, sa avem ghetele pline de noroi si de guano, sa ne dam drumul pe franghii si hamuri, sa avem carabiniere agatate si steagul romaniei pe corturi sau in copaci.
Sa ne inghete nasurile si mainile si sa ni le incalzim reciproc, sa facem un ceai la foc, sa cautam o furculita si-un cutit, sa avem conserve si sa adunam lemne uscate.
Sa cautam muschi de copac si sa-l punem pe pietre, sa pictam cu mintea, sa cantam in soapta, sa radem fara sens.

Sa-mi agat suvita de par in ham, sa-mi pierd casca si lanterna, sa radem de cei mai mici, sa scriem hartii pe care sa le pastram la loc de cinste pe post de diplome, sa coboare un catel pe franghie de la etajul 2 al taberei din Sulina.

Sa am emotii cand trec pe langa cutia de scrisori, sa astept Muncelul sau Blazna. Sa plutim printre nori la mii de metri altitudine, sa inghetam si sa bem ceai cald in cabana, acolo sus.
Sa ascultam muzica "supartata" si sa se uite la noi cu curiozitate si dispret prefacut multi din cei ce ar vrea dar parca le e frica.
Sa sarim pe Zdob si Zdub si sa cautam Gandul Mitei cu-al lor "Numai tu".

Sa ne iubim. Asa cum ne iubeam, sa mai simt macar o data asa cum am simtit candva pentru el in acele vremuri.

3 comentarii:

Stefan spunea...

totusi nimic nu e mai frumos decat intrarea in tulcea cand vii dinspre mahmudia

mishek spunea...

eheee ...am fost si noi odata tineri

Monyk spunea...

adica acum suntem batrani?